Vrajba: urasc tantarii. Mi se par niste entitati rauvoitoare si nefaste. Nu am nimic cu alte vietati care te musca si inteapa dar dupa ce ca te-au intepat, ospatat, deabia atunci, cu burdihanul plin, rezoneaza mai bine si se decid sa bage si basii la trompeta. Sa ma piste in tacere si sa se duca multumiti sa-si faca siesta dupa masa. Urasc tantarii.

Lupta: standardul pentru plasele de tantari e prost. Ochiurile sunt prea mari si am vazut rareori un mecanism cu adevarat etans in rest. Asa ca un minut dupa ce am inchis lumina am auzit un bazait.

Nu e nimic, nu m-a muscat inca, poate adorm pana incepe sa bazaie mai tare. bzzzzzzzzzzzz zzz zzz. Aprind lumina, ma invart sontac sontac prin camera, nu vad nimic. Inchid lumina. bzzzzzzzzzzzz zzz zzz. Aprind lumina, iau un prosop, arma mortala, si fac vant sa-l scot de prin ascunzatori, nimic. Ma asez pe marginea patului, astept, cu urechiile ciulite, sa vina el la mine. Astept, astept. Mai fac un pic de vant agitand arma, studiez peretii, nimic. Apoi deodata il vad, dusmanul, se intreapta spre mine, coteste, il urmaresc pe pereti, il pierd la un colt. Ma asez iar pe marginea patului, respir, ascult, ascult, nimic. Studiez cu atentie inca o data peretii, il vad, dusmanul de moarte. Ma strafulgera un gand: “peretele meu alb”. E de ajuns, clipa care ma distrage, a zburat, incerc sa-l urmaresc, il pierd din nou. Ma invart, dau tarcoale, tiptil, ascult. Il vad din nou,  ma apropii, inca un pic, inca un pic. Fulgerator il lovesc, nu are timp de reactie, e prins, blocat, eradicat. A fost o lovitura fatala si perete a scapat cu fata curata. Respir usurat. Ma sui in pat, ma ghemuiesc sub invelitoare si ascult …

No related posts.