Mecano, ferme si levantica

Patul in care dorm pare un monstru de mecano. Cu o multime de arcuri, leviere, bucati de metal gaurite, reuseste sa contranga o saltea sa se plieze sub canapeaua propriu-zisa care altfel sta suparata cu fata in jos si plange nefolosita. Cand ma sui in el am impresia ca daca fac o miscare gresita toate arcurile tensionate vor plezni si ma vor inghesui langa saltea.

Pe strada oameni privesc transparent, in asfalt, dincolo de o linie imaginara. Daca te uiti in departare unii par schelete metalice cu haine verde-gri, bleu-gri. Pe urma ajung la birou, stau un pic la birou si apoi un pic pe culoar, dau o tura lunga sa zica buna dimineata la toata lumea, si apoi din nou sa nu fi ratat pe cineva, fara graba, cu exceptia momentului cand trebuie mers la masa. Acum din pacate nici nu mai merg la masa si e putin trist sa-i vezi mancand picard, les surgeles pe cei care-ti tineau teorii despre masa de pranz.

Am terminat tot asa ca pot ignora toate noile avanturi de vineri si meetingul tardiv pentru a vedea ce mai e de facut. Toti stiu ca deja am taguit, am terminat si ca nu mai modific nimic in ruptul capului asa ca vorbim cu toti despre ce mai e de facut, ultimele modificari. Toata lumea e multumita. Eu ca am terminat totul din timp si pot sa ignor toate vrabiile, ceilalti ca mai trece o ora.

Merg la unul din clientii potentiali. Targ de boi. Un bou e de vanzare, costa xxxx/eur pe zi. E un bou bun, expert in …, sigur aveti nevoie. Nu ma deranjeaza sa fac pe boul de vanzare pentru jumatate de zi. Asa toata lumea e multumita. Prezentarea boului are loc intr-o gradina cu levantica, un pic simbolica pentru marele producator de produse cosmetice. Inchisa cu mai multe nivele de usi de sticla, levantica creste intr-un sol acoperit cu resturi de tigari. Oamenii vor sa cumpere boul pentru un timp. Jucam comedia franceza si ne mutam pentru actul 2 in biroul unde alte animale de ferma stau impaiate in costume scrobite. Standardul de birou contine un ecran mare, mare, un laptop mic, mic (personal) neconectat la nici un fel de retea (ca nu-i voie, securitate ce naiba) si un stick usb pentru transferat date. Incep sa vad cam rosu asa ca sunt fericit cand plecam. Din bou sunt acum vita intr-o turma care asteapta metroul. Deabia in al 4-lea mai gasim un loc. Las pe toata lumea multumita cu pielea mea de bou, un pret mic pentru fericirea universala si colectiva.

Redevenit omulet mecano ajung la Daumesnil pe Promenade Plante unde descopar o mica banca cu tufe de levantica care creste printre hornuri si acoperisuri. Pare mult mai simplu. Alti oameni mecano alearga cu iPod-uri care-mi aduc aminte din nou de ferme. Mai e un pic, totul trece. Ma gandesc la preturi.

No related posts.