Ok, deci a venit timpul din nou sa ma duc sa instalez chestii. In aprilie a inceput totul si acum gata, prima instalare. S-au schimbat multe in ultimul timp, de la banci s-a trecut la corporates, in romania n-a mai ramas aproape nimeni si aici se angajeaza in draci. Cand diferenta de cost e sub 20% nu prea mai merita. Asa ca s-a trecut la proiectul cu multi oameni, multe discutii, pointuri si meetinguri. Si atunci de ce trebuie sa vin eu sa fac asta? Well, poate exista un motiv pentru faptul ca singurul care mai pare sa lucreze, o face de acasa, ca si mine. Restul, sunt la birou, doar nu mai trebuie sa faca ceva, nu? Da bine. Sa trecem peste asta cu o formula pe care o vecina de la coada de la check-in o tot folosea la telefon. Da bine! Asa ca am facut coada de pe DN1: 1h, coada la checkin: 10 min, asteptare, avion. Trebuie sa zic ca am pornit cu gandul sa nu ma stresez catusi de putin si sa rezist cu stoicism tuturor incercarilor de a ma indrepta pe aceasta panta. Asa ca am profitat de zbor ca sa dorm si eu la pranz cum n-am mai facut-o de ceva vreme.

La Paris am ajuns la 2F in loc de 2B cum eram obisnuit asa ca m-am plimbat un pic pana am ajuns la gara. Din fericire imi luasem o multime de marunti pe care i-am terminat pana inclusiv monezile de 10 centi pentru a-mi lua biletul de la automat si a scapa de coada. In tren, control, ca de obicei. La doua randuri mai in fata, o doamna pe la a doua varsta n-avea bilet. A cautat ce-a cautat, a intors geata pe o parte si pe alta si pana la urma si-a acceptat soarta. Nici un zgomot, nici o ridicare de voce, nici o argumentatie. Daca as fi stat cu spatele nici nu mi-as fi dat seama ca se intampla ceva. O imagine cel putin diferita fata de acasa, sa ne certam macar un pic, asa, din principiu. Aici nu, doar resemnare cu zambetul pe buze.

Incercand sa scap de mizeria din Gare du Nord am mers pana la Chatellet fara prea mult succes. Mizeria era doar albastra spre deosebire de mizeria rosie de la Gare du Nord. Am ajuns chiar la ora de varf cand oamenii se intorc de la job asa ca m-am inghesuit intr-o transpiratie si un flux continuu de oameni. In timp ce mergeam prin banda rulanta care leaga, pe sub pamant, statiile de la Chatellet nu-mi puteam scoate din cap imaginea crescatoriei de pui de la How do they do it? de pe Discovery. La fel ca si puii aia automatizati si transportati eram si eu, intr-o mare de oameni pe un conveyor belt.

Intr-un final am reusit sa-mi depun bagajele pe un scaun la destinatie. Dupa o scurta pauza am iesit la o plimbare in cautarea restaurantului japonez pe care l-am planuit inca de la plecarea din Bucuresti. L-am gasit nu dupa prea mult timp si m-am delectat cu maki, sushi si sashimi.

Am pornit apoi la plimbare cautand prea-discutatele velib. Le-am gasit dupa nu foarte mult timp, si apoi din nou, si din nou. Nu m-am hotarat inca daca o sa-mi fac un abonament pentru ca sunt destul de aproape de job si depozitul de 150 eur nu ma prea incanta.

M-am intors sa profit de internet ca sa scriu randurile astea si sa ma pregatesc de somn punand drumul asta sub semnul odihnei. Maine o sa ma intalnesc cu “echipa”. Bleah, sper sa gasesc locul meu izolat. Oricum, daca cineva vine cu modificari si sugestii o sa-i explic cu delicatete ca este intr-adevar o idee foarte buna si ca e persoana cea mai potrivita sa faca modificarea respectiva ;) Eu vreau doar sa testez inca o data tot si sa fiu sigur ca merge perfect. Modificarile “ca sa ne aratam interesati si in tema” pentru data viitoare.

Noapte buna Zzzz.

No related posts.