Nici nu-mi mai aduc aminte cand a inceput ziua de azi. Mi-aduc aminte doar putin soare. Pe urma o multime de voci, politica, discutii. Prea multe discutii, luate de la capat, intoarse, ametite. Blocati, 4 oameni intr-un birou incercand sa defineasca probleme. Alti oameni decat ieri, aceleasi probleme luate de la capat. Din birouri diferite problemele si solutiile sunt cu totul altele. Suntem intrerupti doar un pic. Agitata, o sefa vine, rupandu-si intre timp colierul care curge prin birou. S-au “pierdut” 6 milioane. Toate situatia financiara din ultimele zile a determinat o corectie de buget pentru piata respectiva si softul nu stie sa faca asa ceva, de unde rapoarte gresite si 4 oameni pe jos cautand margele de plastic…

E aceiasi poveste, spusa de fiecare. Birouri, oameni, politica cu mici pauze anuale pentru targuri. A fost de curand unul si asta umple discutiile de la pranz. O viata intr-o cutie intr-o cutie intr-o cutie intr-o corporatie si lume exagerata, diforma. Par sa se fi pierdut orice norme de bun simt fiind inlocuite cu o geometrie care e atat de departe de lumea de acasa. Unii din oameni sunt ok, chiar foarte ok, se poate discuta, sunt curiosi, inteligenti. Si totusi la fel prinsi, acceptand axiomele vietii de aici.

Dupa pranz au venit toti, pentru fiecare sistem. Fiecare stie sa faca tot, nici unul nu vrea sa faca nimic de fapt si in realitate foarte putini stiu exact cum s-ar face oricare din chestii. Sunt toti functional-comerciali cu mai mult sau mai putine cunostinte tehnice. O parte din ei au sperat sa fie o discutie de vanzari si nu una practica asa ca au fost luati prin surprindere. Oricum sistemele sunt atat de complexe, atat de vechi incat nimeni nu stie nimic despre ele. Compania care le-a facut a fost de mult cumparata, inghitita. Toti incearca sa vanda niste ore de consultata. Alti oameni care sa vina aici, sa stea in birouri, sa mearga la cantina si pe urma din nou in birouri pentru catva timp. Eu n-am nici un fel de chef sa imi cada in cap ceva imposibil si sper sa n-am nimic de-a face cu toate modificarile care trebuie facute. Nu vreau sa vand nimic, vreau doar o solutie simpla, ceva facubil, cu pasi precisi si inainte de asta sa aflu toate problemele si ce se poate face practic. Niste informatii clare si cate raspunsuri intr-un document. Din fericire cel putin unul din sefi pare sa vrea si el asta.

Pana la urma intalnirea se termina. Ramanem in patru. Deja nu mai ascult nimic, am deja in cap imaginea cu ce o sa propun. Din toate discutiile am ajuns la cele cateva puncte pe care le scrisesem ieri. Maine o sa trebuiasca sa reiau discutia punand doar problemele practice. Am obosit infiorator. O arsura amaruie incepe sa se scurga prin oase, maini in timp ce afara se intuneca, e aproape 8. Din lumea mea toate lucrurile de aici n-au nici un fel de materialitate. Prinsi in cutiutele lor, joburi pe care spera sa le aiba pana la “retraite” mi-aduc aminte de niste robotei stricati, imperfecti. Ma gandesc la analizele din ro. Discutii brutale, necivilizate dar deodata problemele de acolo par mai reale, cu solutii construibile. Aici totul e civilizat, perfect, dar prin niste intrumente atat de abstracte, atat de birocratice incat par sa fi pierdut orice legatura cu realitatea. Mari corporatii, mare birocratie, mare politica si o mare de functionari. Si in final relatii, multe multe relatii. Aceiasi baza, alta forma.

Unul din sisteme nu merge si unul din consultantii care-l reprezinta, prins la locul faptului, incearca sa explice. Blocat in blocajul lor ma decid sa plec. Ajung la hotel pe intuneric. Pe drum ma opresc la un traiteur asiatique. Ma gandesc ca suntem atat de multi incat doar pentru dreptul de a trai pretul a devenit prea mare. Ne vindem ca obiecte in niste cutiute si suntem fericiti cu asta. Suntem fericiti daca costam scump si mergem la targuri care ne fac sa ne simtim importanti. Ne raman cateva momente pentru mersul cu metroul si o piesa de teatru si speram la o “retraite” pe care multi dintre noi nu o vor apuca. Nu facem decat sa “trecem” zilele, una dupa alta in zumzetul de cantina si birou. Ce ramane?

No related posts.