Inca dormeam cand a inceput totul. Intins in mijlocul campului de bataie visam liniste, pace. La inceput departe, apoi aproape, apoi pauza. Am deschis un ochi, am ciulit o ureche, nimic. Apoi din nou, aproape, departe. Atat de cunoscut, de infricosator, zgomotul de razboi. Inca o data am deschis un ochi. Si atunci, intr-o cutremurare i-am vazut. Dusmanul. Erau cel putin 3, negrii, mari, dand tarcoale. Atacul se terminase de mult. Acum, in trambite sarbatoreau victoria. Dar dusmanul nu era terminat inca. Intr-o miscare imposibil de coordonat, aruncand patura si perna in directii opuse eram in picioare, in valtoarea luptei. Cu miscarile inca adormite pocneam, plesneam aerul incercand sa respect pe cat posibil tratatul peretilor albi. Dar a fost de ajuns doar o tinta perfecta, rotunda, deasupra usii, pentru a uita de orice reguli, pentru a face orice compromisuri. … Dupa 5 minute de goana nebuna nu-mi mai simteam respiratia, taiata sub presiunea adrenalinei. M-am asezat jos uitandu-ma la mainile insangerate. Sangele meu, al dusmanilor mei. Victoria lor a fost de scurta durata, zgomotul trambitelor victoriei lor a tacut. Ma pregateam sa revin la vise de pace cand l-am vazut. Capitanul! Lupta nu s-a terminat inca… Cu un efort urias impotriva somnului l-am urmarit. Un colt, un perete, tablia patului, o perna. L-am pierdut doar deasupra patului. Razbunarea nu se poate opri pana ce ultimul dusman va fi storcit in nefiinta. Cu rabdare m-am prefacut ca dorm din nou. Asteptand. Rasuflarea taiata, inceata, simturile incordate. O secunda, doua, minut, minute. Intr-un final l-am auzit din nou. Mai aproape, mai aproape, inspectandu-si dusmanul. Iata-l! Descatusare! Cu o coordonare absoluta am dat drumul intregii uri. O pocnitura puternica si apoi nimic. Victorie! … zzzz

Related posts:

1. Visiniu, dusmani, povesti africane si imprimante Vineri, dupa inca o saptamana de oboseala, am ajuns frant...