Dupa ce am verificat cu atentie pe accuweather ca n-a plouat vineri, ca sa evitam o aventura prea scurta, am pornit plini de optimism pe un traseu circular pe partea estica a muntilor Piatra Craiului.

Porniti din Bucuresti cu noaptea in cap am ajuns la 8 la Zarnesti. Un pic mai frig si un pic mai ceata nu ne-au impiedicat sa pornim pe traseu spre Prapastiile Zarnestilor prin Cariera Baia de Piatra.

Prapastiile Zarnestilor

Dupa aproape o ora de mers am gasit si razele de soare care ne evitasera de la inceputul drumului. Ne-am continuat urcarea lina pe un drum forestier insotiti aproape tot timpul de un parau si de privelistea din ce in ce mai apropiata a muntelui.

Piatra Craiului

Drumul se termina la un moment dat continuandu-se cu o poteca prin padure, care dupa mai putin de 1 km ne-a scos intr-o poiana plina cu soare si vaci. Aici privelistea superba ne-a imbiat la o scurta pauza de poze si savurat noua gaselnita de mancare de traseu: barele de susan. Miere si susan ca vechii soldati romani :) O pauza prea scurta.

Piatra Craiului

De La Table am urmat traseul care coboara prin Brusturet spre Dambovicioara. Mai intai un drum forestier, urmat de o zona mai ingusta si pietroasa sub un perete vertical si apoi o coborare in viteza printre grupurile deabia trezite de “turisti de gratar”. Am trecut in viteza crescuta printre ei prin Valea Seaca a Pietrelor, Cheile Brusturetului si Valea Rea ajungand pe nepregatite in Dambovicioara.

Coborare

Fara sa poposim nici macar un minut, am fugit din lumea prea tipatoare si portocalie pe care am gasit-o, urmand un drum care urca lin si foarte lung spre satul Ciocanu. Urcarea prin satul care nu se mai termina ne-a luat un pic mai mult decat asteptat, luptandu-ne cu caldura si cu dorinta de a gasi un loc pentru pauza de pranz. L-am gasit deabia la varful urcusului la umbra unui nuc ce umbrea intreaga vale.

Dambovicioara

Am urmat drumul prin satul Ciocanu si apoi Sirnea. O priveliste diferita fata de prima parte a traseului. Dealuri si case raspandite si un drum care serpuieste urcand si coborand printre ele. Am urcat si am coborat, iar am urcat si am coborat, am trecut prin porti, iar am urcat si am coborat ca sa ajungem in satul Magura.

Magura

Dupa o mica pauza am pornit pe ultima coborare care serpuieste in viteza mare spre drumul pe care plecasem de dimineata. Am pastrat viteza ca sa trecem printre gratare si masini si am ajuns la locul de unde pornisem cu aproape 8h inainte.

A fost un traseu splendid, munte si deal, urcari si coborari bine echilibrate, 43 km. Un traseu nu foarte usor care insa iti permite sa-ti tragi rasuflarea in locuri minunate si care se poate face 99% pe bicicleta.

Alte resurse:

• toate pozele
• track-ul GPS (mai multe info despre GPS aici)
• acelasi traseu pe bikemap cu multumiri autorului:

Related posts:

1. Piatra Craiului Desi nu mi-am revenit complet n-as fi putut sa mai...
2. Miercuri, la Fête Pentru a sarbatori cum se cuvine ziua Frantei am profitat...
3. Caldarusani Astazi a fost o zi prea frumoasa asa ca in...
4. Caldarusani, padurea Snagov Intr-o zi cu jumatate soare si jumatate ploaie am facut...
5. A țâșpea evadare Va mai aduceti aminte un weekend cand n-a plouat? Sau...