Siriu

In ciuda prognozei care propunea ploaie si cel putin o furtuna si a imprimantei stricate in miez de noapte am reusit sa plecam sambata de dimineata spre Cheia cu gandul la un traseu pe care il planuiam de mult: Cheia, Valea Stanei, Pasul Boncuta, Siriu, Maneciu, Cheia. Am ajuns la locul bine cunoscut (vezi traseul in Ciucas, iarna spre Maneciu) pe la ora 9 si am pornit la drum.

Liniste

Liniste

Dupa urcarea si apoi coborarea cunoscuta in valea Telejenelului am luat-o la stanga spre cheile Valea Stanei prin care am mers inca aproape 8km inainte de a face la dreapta spre pasul Boncuta.

Casute

Casute

Urcarea pe drum forestier prin padure se continua la un moment dat cu o urcare mai abrupta pentru cateva sute de metri. De data asta ne-am bucurat de cerul innorat si de vantul racoros care ne intristasera un pic mai devreme.

Urcand spre Pasul Boncuta

Urcand spre Pasul Boncuta

Pe masura ce urcam peisajul se deschidea din ce in ce mai tare pentru ca odata ajunsi in pasul Boncutei sa avem in fata o priveliste superba, deschisa in toate partile. O mica pauza de respirat si de acceptat linistea un pic cam neobisnuita pentru cineva agitat si stresat si am pornit din nou la drum.

Liniste

Liniste

Pe acelasi principiu cu traseul din Baiului, dupa urcarea abrupta pana pasul Boncuta urmeaza un drum lung pe varf si un peisaj de o frumusete si continua diversitate cu mici (sau medii) urcari si coborari. Am urmarit drumul serpuitor prin iarba pufoasa, intalnind stane cu caini nestresati si neagresivi, probabil ca efect al linistii generale a locului.

Drum serpuit in Siriu

Drum serpuit in Siriu

Singura mica suparare n-a venit nici de la cerul innorat, caci n-a plouat si soarele ne-a vizitat si el un pic din cand in cand, ci de la pietrele din drum care au durut un pic.

Pietre pe drum

Pietre pe drum

Dupa aproape 17 km pe drumul serpuit am inceput sa coboram. Aici sunt doua posibilitati. Fie alternativa la stanga cu intoarcerea prin padure fie inainte spre baraj, Maneciu si pe DN1A. Am ales-o pe a doua poate doar pentru ca am facut deja iarna alternativa prin padure.

Coborare

Coborare

Ajunsi pe DN1A si la civilizatie am regretat un pic, dar nu pentru ca drumul nu ar fi destul de frumos si pe aici, 15km de asfalt printre stropi de ploaie si de soare, ajungand inapoi la punctul de plecare in jurul orei 17:00.

A fost un traseu de 55km care ne-a dus pana la 1470m, destul de lung dar foarte, foarte frumos. Mai mult de rezistenta decat tehnic dar cu peisaje care justifica orice efort chiar si cu un cer mai innorat.

Panorama (misca mouse-ul peste imagine):

Cateva resurse:

Related Posts with Thumbnails

Related posts:

  1. Breaza Un traseu scurt si simplu la Breaza, jumate de zi...
  2. Miercuri, la Fête Pentru a sarbatori cum se cuvine ziua Frantei am profitat...
  3. Ciucas standard Dupa o saptamana foarte obositoare alegerea unui traseu nou aseara...
  4. 2 pilule concentrate: Vadu, Adamclisi La mare nu reusesc sa stau niciodata mai mult de...

4 Responses

  1. Ca intotdeauna, fotografiile sunt minunate si povestirea la fel. Ferice de voi, ca reusiti sa va deconectati de civilizatie intr-un mod atat de placut…

  2. merci ;)

  3. Sper ca de data aceasta sa trec cu brio de “CAPTCHA Code” :)

    Dintre cele multe care mi-au placut 20090801_113322.jpg este una dintre imaginile care mi-au placut mult de tot.

    Poate ca suna banal, dar vin si spun: Felicitari Cata! Felicitari Len! Invidie maxima dinspre inima mea :)

    Esti / sunteti ca si pupati,
    gheo

  4. mersi Gheo :)

Leave a Reply