Dupa aproape trei zile de somn la un moment dat m-am trezit. Bucati din vise agitate atarnau pe perete.

O dara luminoasa printre pleoape transformata intr-un pitic uracios si pufos cu un fes alb.

O imagine neclara, o umbra pixelizata a unui mechanism infernal, zgomotos, probabil cineva turand o masina la colt.

O foame, o pofta, ceva dulce, cu crusta de zahar si ciocolata, prabusindu-se alb peste mine.

Bucati de perete, munca, cursuri de schimb, albe, cu ochii incetosati.

Orele nu mai sunt albastre, totul e invaluit in ochi alburii, plini de ceata, oboseala de ne-oboseala.

Related posts:

1. Apasare Apasarea e ca o ceata laptoasa grea, alburie. Nu e...
2. Ore albastre In jurul gatului mi-a crescut un guler din piele maronie....
3. acum cateva nopti Sunt intr-o casa veche, boiereasca, cu o curte ingusta si...