Ploaie, soare, ploaie, soare. Cam asa s-ar descrie sezonul de biciclit de pe anul asta. Nu ca asta ne-ar impiedica sa facem planuri de vacanta pe doua roti. Asa ca sambata dimineata porneam incetisor din Campulung incurajati de cerul partial senin si de cateva raze de soare. Nu foarte repede, ca sa ne obisnuim cu bagajele din spate.

Un inceput cu soare

Cativa km pe asfalt, prin Leresti, care pe la sfarsit seamana foarte bine cu satul prin care s-au pierdut cei de la Top Gear si apoi pe pietris si iar asfalt pana la barajul Rausor. La baraj am luat-o la stanga pe drum de pamant noroi cu destul de multe balti pentru inca cativa km. Lacul in dreapta, soare, parea o zi perfecta de pedalat si escaladat cei 40km cu 1900m diferenta de nivel. Noroiul nu dureaza mult si drumul devine mai bun. Am mers un pic cu Roxana si Horatiu pe care i-am intalnit pe traseu. Veniti pentru Maratonul Muscelului de a doua zi (am aflat abia vineri de el) profitau de vremea buna pentru o tura de antrenament.

In ceata

Intr-un ritm mai de vacanta, am continuat cu poze si discutii cu cainii de la cele cateva turme de oi intalnite in cale. Urmeaza apoi o bucata de urcare prin padure. Drumul este bun chiar daca urca fara oprire serpuind si traversand cateva izvoare. La final insa, chiar inainte de iesirea in gol, padurea se schimba, se apropie. Trunchiurile isi pierd crengile de jos si si le indeasa pe cele de sus creand un tunel intunecat, parca spre un alt taram. Ultimul izvor e chiar aproape de iesirea din padure. Urmeaza apoi un lung drum pietros care urca, urca. Am simtit din plin diferenta celor mai mult de 10kg de bagaj prin pauzele lungi si prin etape de push-bike push-coburi.

Greu la deal cu boii mici

Peisajul este superb insa urcarea este grea si continua. Inca un izvor contaminat insa cu hoit, ce bine ca ne alimentasem in padure.

Pedaland pe Iezer

Odata cu oboseala s-au instalat si nori grei si josi care mi-au adus aminte de tura din Baiului. Urcand, impingand, pedaland prin ceata am simtit oboseala care curata mintea, o focuseaza. Telul, km cu km. Cata, mai in forma decat mine si cu mai putine bagaje a reusit sa faca si cateva poze si sa discute cu ciobanii despre tunetele si fulgere care ne amenintau din ce in ce mai aproape.

Un pic la vale

Am ajuns pana la 2365m pe un drum cu doar 2 portiuni scurte de coborare. Una destul de aproape de iesirea din padure si una pe ultimul km inainte de Crucea Ateneului. Deja ploua asa ca ne-a prins foarte bine aceasta ultima coborare chiar inainte de coborarea abrupta spre refugiul Iezer. Pe ultima portiune coburii mi-au cazut de cel putin 5 ori, am facut multe pauze si am ajuns uzi leoarca in refugiu deja plin ochi de oameni speriati de ploaie. Cand m-am uitat la ceas era 15:45. Am facut aproape 8h pe urcare din Campulung. Un ropot si apoi mocaneasca. Deabia spre seara am profitat de o mica pauza si cateva raze de soare sa punem cortul si sa incerc un foc, pe care spre mandria mea nespusa am reusit sa-l fac chiar daca in procesul de a cobori pana in jnepenis m-am udat complet la picioare.

Corturi la refugiul Iezer

Timp doar de o cana de supa si fum cu un gust nemaipomenit de munte. Intre timp refugiul s-a golit, multi coborand inapoi spre Voina si restul facand la fel ca noi si punand cortul. Exact la timp sa se intunece cu fulgere amenintatoare. Toata noaptea a plouat si fulgerat incontinuu. Momentele de somn adanc si de alunecat prin cort s-au imbinat cu tunete asurzitoare, fulgere si ropot de ploaie. Cortul a facut fata vitejeste asa ca dimineata nu intrase nici un pic de apa. Cred insa ca n-a fost cazul tuturor caci refugiul era iar plin ochi de dimineata. Ne-am trezit in fata unui perete laptos de ceata care se ridica de pe vale si se contopea in cerul inchis la culoare ca laptele in cafea.

Zidul de ceata

Cateva fulgere indepartate inca luminau norii in partea dreapta a lacului. Dupa mesterit la coburi si strans cortul care nu apucase sa se usuce complet in vant, am pornit la drum. Traseul planuit initial parea un pic cam greu prin ceata si ploaie asa ca am decis sa profitam de cei 40km de coborare. Acestia incepeau insa cu o urcare abrupta. Am facut 45min pana la Crucea Ateneului impingand la biciclete si profitand de scurtele momente fara ceata pentru cateva poze.

Sus pe Iezer

Sus pe creasta am pornit prin ceata plictisita si uda coborand incetisor prin nor si vant cu mare grija la coburi. Coborarea este absolut superba si deja impacati si chiar multumiti cu atata ploaie, am facut o multime de poze si pauze de privit in scurtele momente fara ceata sau la iesirea din nor.

Ceata

Ploaia mai tare a inceput mai jos, dupa padure, pe bucata cu noroi. Drumul era oricum rupt de torentii de peste noapte care in multe locuri ocupau intreg drumul pentru cativa metri. Am fost insa rasplatiti cu zmeura proaspat culeasa. Pretul? O punga de plastic ca sa nu se strice smeura in galetusa de atata ropot de ploaie. Tot cu ocazia asta am facut si o imersiune totala a bocancilor intr-o balta de noroi nisipos.

In noroi

Prea tarziu ca sa imi mai strice in vreun fel cheful si placerea traseului. N-am reusit insa sa raspund intrebarii de ce nu se fac bocanci izolati si sus ca sa nu intre apa daca intri cu ei peste nivel. La lac s-a oprit un pic ploaia, destul ca sa mancam zmeurica, insa apoi a plouat incontinuu pana la iesirea din Leresti.

Nu ca ar fi contat in vreun fel, dar imediat dupa ce apreciasem soferul de aro care in loc sa se opreasca sa ma injure (asa cum ma asteptam ca un bucurestean patit) m-a intrebat prieteneste daca merge treaba, au trecut pe langa noi in tromba o sumedenie de masini care de care mai grabite destul cat sa ne acopere complet cu apa si noroi. Ploaia s-a oprit doar un pic cand am ajuns in Campulung unde ne-am intalnit cu o multime de biciclisti si ei plini de noroi din cap pana in picioare care tocmai terminasera maratonul Muscelului. Asa ca n-am constituit o aratare prea neobisnuita. Doar cat ne-am schimbat si am plecat, ca a inceput sa ploua rau de tot cu galeata. O rupere de nori care daca ne-ar fi prins ne-ar fi curatat cu totul. La tanc, ca totul in excursia asta.

Tura MTB in Muntii Iezer

Chiar daca initial planuisem inca o zi in Crai ne-am facut deja portia de apa in Crai asa ca un plan bun e un plan care permite schimbare. Oricum singurul lucru de dovedit a fost capacitatea de vacanta, si am reusit. Ne-am intors plini de voie buna, cu 3 saci de lucruri pline de noroi si ne-am oprit direct la Decathlon pentru cumparaturi.

Iata si trackul de pe bikemap cu multumiri.

Be Sociable, Share!

• 

Related posts:

1. Iezer, reloaded Tura asta de Iezer mi-am dorit sa o refac imediat...
2. Oare ce-o sa mai ramana peste cateva zile? ...
3. Transfagarasan Putin in pana de idei si cu un pic de...
4. Tura de relaxament la Breaza Voi profita de ocazia turei de sambata pentru a defini...
5. Ciucas, o zi castigata Prognoza de sambata anunta 27l de apa / mp asa...