Ploaie, soare, ploaie, soare. Cam asa s-ar descrie sezonul de biciclit de pe anul asta. Nu ca asta ne-ar impiedica sa facem planuri de vacanta pe doua roti. Asa ca sambata dimineata porneam incetisor din Campulung incurajati de cerul partial senin si de cateva raze de soare. Nu foarte repede, ca sa ne obisnuim cu bagajele din spate.
Un inceput cu soare
Cum pentru tura din Iezer m-am preocupat un pic de portbagaje, coburi si bagaje pentru ture incerc sa sumarizez cateva din parerile la care am ajuns.
Pentru a sarbatori cum se cuvine ziua Frantei am profitat de ocazie pentru o tura la munte. In graba mare am ales primul traseu pe care l-am gasit: maratonul surmont. Am ignorat si cele 3 ore de ploaie prognozate in zona si am pornit. Nu foarte de dimineata caci atata ploaie iti cam strica obisnuita de a te trezi in zori pentru ture.
In soare
Va mai aduceti aminte un weekend cand n-a plouat? Sau macar o zi de weekend cand n-a plouat? Sunt multe feluri de biciclisti (poate detaliez teoria asta candva): care vor sa demonstreze ceva, de fite, de placere si relaxare. Eu intru cu siguranta in ultima categorie si cum in weekend nu ies ca sa ma antrenez ci sa ma relaxez si nu-mi place sa ma ploua, de ceva vreme am tot iesit in weekend pe traseul de la prima evadare. Adevarul e ca e singurul traseu pe care-l stiu care nu necesita sa mergi cu masina (door to door) si care-ti permite ca inca din primii km sa ai parte de verdeata. In plus poti sa-l customizezi destul de mult (60, 100 km) dus-intors. Daca stiti alt traseu similar in Bucuresti va rog, nu va sfiiti.
Tspea evadare
Astazi la evenimentul de pe Strada Verona, Geo ma intreba de ce scriu pe len.ro povesti pe 2 roti. Un motiv ar fi asta. Valentin si Florentina, o viata buna va doresc :)
Speriat de perspectiva unui weekend cu ploaie (din nou) am luat-o inainte si am facut o iesire scurta, de vineri amestecand administrative cu un traseu Plaiu, Talea, Bezdead, Costisata, Adunati, Breaza de Sus. Vremea frumoasa, noroaie stravechi in care s-au pierdut cai si calareti, acum impietrite si uscate intr-un milion de forme si gropi sau proaspete pe alocuri, verde si soare partial torid, partial acoperit de nori.
Vineri, Breaza
Cum de fotografii n-a dus lipsa prima evadare de anul asta, m-am regasit in cateva din ele. Le pun mai jos cu multumiri autorilor.
(source: http://picasaweb.google.com/danielsardan/09052010PrimaEvadareMonalisaVasile#5469773501557274642 )
Duminica dimineata, locuitorii partii de nord a Bucurestiului trebuie ca au fost cel putin mirati de numarul mare de biciclisti si biciclete care se indreptau spre DN1. Si mai mirati cred ca au fost cei care ajunsi la Academia de Politie si-au dat seama ca deodata biciclistii sunt cei care domina situatia. Pe bicicleta sau cu bicicleta pe masina mai mult de 1000 de biciclisti (in jur de 1200 conform celor auzite) s-au strans ieri pentru a doua editie a primei evadari. Pe undeva pe la mijlocul fluviului de casti colorate eram si eu, pentru prima data la o competitie de genul asta. Am vazut atat biciclisti profesionisti cat si parinti si copii sau oamenii cu parul carunt.
Fluviu de casti colorate
Anul asta nu ma gandeam sa merg la mare cu bicicleta in tura deja consacrata organizata de Lucian Mandruta si Geo batesaua. Oboseala multa, munca si doar am mai fost de 2 ori (1, 2). Dar cand sambata pe la 4 Rodiq si Cata mi-au zis ca mai au putin si ajung la Amara asta dupa ce initial vroiau sa mearga doar cativa km de antrenament m-am rusinat un pic si am zis, gata.
Nici n-am asteptat sa sune ceasul, la 3:30 eram treaz, arzand de agitatie. La 4:15 ieseam pe usa. Cursiera, saraca, a cam stat anul asta, si anul trecut. Dupa doar 2 iesiri de 30km, 300km pareau un obstacol greu de trecut. Mental, cel mai mult. Am pornit incet, prin frig, cu mare grija sa nu fortez, sa astept sa ma incalzesc, sa respir, sa-mi focusez mintea. Prin gropi, intuneric si caini e un pic mai greu sa pastrezi concentrarea. Am trecut de Afumati si pe la 30km am facut o prima pauza. O mare parte din mine vroia sa se intoarca. Cainii exprima foarte bine ura romanilor fata de biciclete, te fac sa te simti huiduit si amenintat. Inghetat, mi-am luat inima in dinti (mai precis mintea in respiratie) si am pornit mai departe in lumina ciudata dinainte de rasarit pe care l-am prins un pic mai departe pe drum.
Rasarit pe drumul spre mare
Azi de dimineata trotuarul din fata muzeului de geologie s-a umplut cu o multime de biciclisti la 4 ace intr-o actiune de businesspebicicleta. Am fost si eu si am facut cateva poze:
Costum si biciclete
Recent Comments