Anul asta nu ma gandeam sa merg la mare cu bicicleta in tura deja consacrata organizata de Lucian Mandruta si Geo batesaua. Oboseala multa, munca si doar am mai fost de 2 ori (1, 2). Dar cand sambata pe la 4 Rodiq si Cata mi-au zis ca mai au putin si ajung la Amara asta dupa ce initial vroiau sa mearga doar cativa km de antrenament m-am rusinat un pic si am zis, gata.
Nici n-am asteptat sa sune ceasul, la 3:30 eram treaz, arzand de agitatie. La 4:15 ieseam pe usa. Cursiera, saraca, a cam stat anul asta, si anul trecut. Dupa doar 2 iesiri de 30km, 300km pareau un obstacol greu de trecut. Mental, cel mai mult. Am pornit incet, prin frig, cu mare grija sa nu fortez, sa astept sa ma incalzesc, sa respir, sa-mi focusez mintea. Prin gropi, intuneric si caini e un pic mai greu sa pastrezi concentrarea. Am trecut de Afumati si pe la 30km am facut o prima pauza. O mare parte din mine vroia sa se intoarca. Cainii exprima foarte bine ura romanilor fata de biciclete, te fac sa te simti huiduit si amenintat. Inghetat, mi-am luat inima in dinti (mai precis mintea in respiratie) si am pornit mai departe in lumina ciudata dinainte de rasarit pe care l-am prins un pic mai departe pe drum.

Rasarit pe drumul spre mare
(more…)
Recent Comments