Orez reiesit din pachet
Eu din reclama asta inteleg ca tot orezul ala “reiesit din pachet” care s-a scurt prin magazin sau depozit l-au strans frumos cu maturica si l-au dat la oferta. In plus au mai pus si un 3+1 gratuit, adica la trei maturici iti mai dau una. Afisul asta e plin de mesaje ascunse: 3+1, doar un 1kg, reiesit din pachet. Intelege cineva ceva?
Un Paris parasit, un rond cunoscut. Boulangerie-iile sunt pustii, cu rafturi goale acoperite de praf. Stiu ca a fost un fel de cataclism. Ceva s-a intamplat. Umblu pe strazile pustii. In jurul meu se formeaza incet incet un grup de oameni, par cunoscuti dar sunt tacuti, incruntati. Mergem pe niste strazi pietruite care devin din ce in ce mai inguste, cladirile se apropie pana cand drumul devine un culoar lung, mochetat rosu si ros. O camera, apoi alta, ajungem intr-o camera cu peretii acoperiti de lemn, pare o fosta biblioteca. Drumul se blocheaza in fata unor geamuri. O scara lunga de lemn e rezemata de geamul aflat la primul nivel. Dincolo, o alta strada pietruita. Trebuie sa coboram pe scara cand de jos, din strada un alt grup incepe sa urce. Camera se umple, simt tensiunea crescand. Incotro? Dar voi, incotro? Spre Bucuresti, raspunde cineva din grupul meu. Un hohot de ras rupe tensiunea ca pe o foaie de hartie. Ne speriasem raspunde celalalt grup, credeam ca vreti sa mergeti in America. Coboram pe scara si ne trezim din nou in strada. Realizez ca am un GPS si ca mai e inca semnal, incerc sa ii dezleg interfata ca sa gasesc o gara. Sunt coplesit de meniuri, cautare timp in care grupul ma duce cumva pe sus. Aproape deznadajduit incerc sa caut solutia in GPS, singura solutie de care imi dau seama. Intre timp ajungem deja la o gara, totul pare rezolvat, pe peron, trenul spre Bucuresti.
De 2 saptamani muncesc incontinuu. De la un moment incolo oboseala depaseste mintea, ratiunea si raman cuprins intr-o frenezie a muncii. Uneori m-as opri si as manca dar debug-ul pentru mancare functioneaza, reusesc sa rationez ca de fapt nu mi-e foame ci sunt doar prea obosit si ma apuc din nou de lucru.
Marti a trebuit sa scot niste bani de la bancomat. Ieri seara mi-am dat seama ca probabil am uitat cardul in bancomat (imi plac bancomantele care te pun sa iei cardul inainte sa-ti dea banii). Am verificat contul si nu era nimic luat. Azi de dimineata m-am dus la banca si am intrebat daca mi-a gasit cineva cardul. In mod foarte norocos il gasisera chiar cei din banca. Asta sigur mi-a crescut cu un punct ratingul de norocos. Ceva cu totul neobisnuit. M-am hotarat ca asta merita sa ignor oboseala. Cand m-am intors acasa incepusera sa-mi sape din nou strada deabia asfaltata.
Singura amintire a zilelor astora e noroiul continuu. Intr-o seara aveam ochelarii complet aburiti si mergeam din inertie ca printr-o ploaie de noroi aruncat de roata din fata. Ma gandeam ca noroiul defineste gradul nostru de civilizatie.
Nu prea folosesc masina si mi se pare o tortura sa mergi cu masina prin oras asa ca nu m-a deranjat sa mai dau cateva pompe o data la o saptamana ca sa-mi umflu o roata care scapa aer pe la un por ceva. Cum maine trebuie sa plec la 05:00 cu masina m-am gandit sa rezolv totusi problema cu roata. Asa ca am estimat ca dupa 20:30 aglomeratia a disparut si m-am dus la vulcanizarea de la colt, 2 strazi mai incolo. Spre marea mea surpriza, inchis. Bun, o fi ceva de sarbatori. Inca o vulcanizare, sucess, doar o masina care aparent schimba toate cauciurile, super incantat parchez si eu. Imi explic problema. Baietii in salopeta imi explica ca ei instaleaza doar anvelope noi, sunt distribuitori, nu repara pene. !@? Bun, acum catva timp, un prieten plecat pe alte meleaguri imi explica cu o ocazie similara cat de norocos sunt caci unde e el nici o sansa sa gasesti o vulcanizare traditionala. Nu renunt insa si ma indrept spre vulcanizarea din vechiul cartier, sigur non-stop unde am facut o multime de pene la cele mai neasteptate ore. Si aici inchis, orar: 7:00 – 21:00. Ma intorc spre casa cu senzatia pe care am avut-o de mult de tot la Paris cand am umblat cateva ore bune cautand ceva deschis dupa ora 21:00. Mai dau 2 pompe si-mi pun pompa in portbagaj.
Cum din motive “istorice” am ramas cu un cont la banca X pentru diverse incasari m-am gandit ca n-ar strica sa am si internet banking ca sa transfer banii primiti catre alte conturi mai prietenoase. Iata cum se desfasoara o sesiune de internet banking:
Recunoasteti banca?
(mai mult despre starea cu priconuci aici)
Pana la Tecuci n-am ajuns, dar am ajuns la Galati unde n-am facut nimic. In total: 9h de condus (incluzand aglomeratia de la intoarcere), 2h de asteptat, 10 min de audienta. La intoarcere s-au treminat priconucile si mi-a ramas doar gustul coclit al problemele administrative romanesti. Din fericire a fost super soare, mi-a trecut tot, si n-am uitat sa iau urechi de lemn de la intrarea din oras. Nu mi-a iesit nici o poza dar copiind pozele am gasit un apus de acum cateva zile la Eroilor.
Apus de noiembrie
Cineva mi-a zis ca oriunde m-as muta mi-as gasi un pisic. Ce se intampla cu motanul care te vizita la geam dupa ce pleci dintr-un loc? Te mai stie? Ieri l-am gasit cu bucurie pe motonel, acum mega-motonel, ascuns ca de obicei sub casa scarii din vechiul loc. Oare i-a lipsit vecinul de la parter unde dormea pe scaunul de langa calorifer?
Mega-motonel
De cand am facut harta blogosferei m-am tot gandit ca urmatorul pas ar fi o colorare a hartii in functie de tipurile fiecarui blog.
Cum Ciupercutza a venit cu ideea si s-a pus pe treaba de strans toate blogurile de doamne si domnite am profitat de ocazie si i-am propus sa-i folosesc lista pentru o harta doar pentru doamne si domnite. Asa ca iata: harta blogosferei la feminin, cu multumiri pentru Ciupercutza.
Recent Comments