Archive for the ‘romania’ Category

Ce tort vrei puiule?

Astazi dupa prea multe ore albastre in care n-am visat decat o amandina m-am instalat la coada la cofetarie doar ca sa aud urmatoarea discutie:

mama: ce tort vrei sa-ti ia mama?

baiatul (cel mult 10 ani): cel mai scump.

… dupa putina gandire: mai bine mi-l iei pe asta de 35 (lei/kg) si-mi dai mie 5 lei diferenta

… dupa inca putina gandire: dar sa-mi iei si o sampanie, dar nu din aia de copii, doar nu beau eu sampanie de copii. O vreau pe aia ce-a mai scumpa in sticla cea mai mare.

Tot sa ai un copil din asta care apreciaza valoarea lucrurilor si stie ce vrea. Daca nici un tort nu mai inseamna dacat bani …

Ce vrei sa te faci cand vei fi mare, puiule?

Ce vrei sa te faci cand vei fi mare, puiule?

Vreau sa ma fac functionar, mami

Cum asa puiule?

Da mami, la o companie de renume, la o multinationala, la o banca

Si ce face un functionar, puiule?

Pai se duce de dimineata, sta acolo toata ziua si pe urma se intoarce. Nu trebuie sa faca nimic, ia un salariu bun, are o masina mare.

Ai inteles puiule. E bine. (more…)

Reparatii, oameni

Spre deosebire de doamna S, care nu intelege de lucrurile nu se mai fac “bine” se poate spune ca am pornit in cautarea unei echipe cu niste standarde un pic mai joase. Nu ma asteptam sa gasesc usor sau foarte ieftin sau lucrurile sa se faca fara o constanta monitorizare. De fapt ma asteptam sa trebuiasca probabil sa schimb cel putin o echipa. Nefiind vorba de o “zugraveala” ci de ceva un pic mai complex cu pasi, etaje, zone, coordonari nu e de mirare ca am vazut/vorbit cu cel putin 8 echipe. De la mesterul smecherul care n-are nici schela si va face totul singur pana la firma care nu se oboseste sa vina sa vada ca sa trimita un deviz/estimare. Cert e ca anul trecut, prin august, cand am pornit toata nebunia n-am reusit sa gasesc pe nimeni. Am amanat asadar totul pentru anul asta, uitand de problema pana la 01 februarie cand situatia a fost un pic schimbata cu criza si iesirea din iarna. Asa ca am taiat de pe lista: mescherul, oferta cea mai scumpa si cea mai ieftina si am ales echipa lui V. Trebuie sa recunosc ca am ales ca mi-a placut omul, mi s-a parut ca se poate vorbi clar cu el, a avut mail pe care si-l si foloseste si nu mi-a cerut nici un avans.

Asa ca toata agitatia a pornit si a aparut si echipa: Nea Ion, Nelu, Nepotu, Mihai si Lucian. Nea Ion e mai batran si se pricepe la tamplarie si betoane dar se enerveaza repede si n-a lucrat decat la inceput. Nelu era mai tacut la inceput dar pana la urma, cand V l-a facut responsabil de santier aici a luat foarte in serios aceasta responsabilitate. Pana la urma el a lucrat cel mai mult aici, cu Nepotu. Nepotu e bun la toate, in special la tencuit si driscuit dar cand face o boacana toti il striga Cioara spre supararea lui Nea Ion. Mihai ar cam face treaba de mantuiala daca Nelu n-ar verifica tot ce face iar Lucian a lucrat doar un pic, stie sa faca glafuri si chestii de migala dar doar daca il verifici bine altfel s-ar da deoparte cu Mihai.

Ce-or fi crezut oamenii astia despre mine nu prea stiu dar cert e ca s-au obisnuit cu cateva reguli simple: orice etapa trebuie validata, daca e vreo problema ma cheama si oricum stau tot timpul pe capul lor. Cert e ca ceva n-au inteles, fie cum dau jos costumul si ma sui cu ei pe schela, fie cum ma apuc si curat vopseaua de pe lemnarie sau scara de adeziv asa ca intr-un final Nelu mi-a marturisit ca sunt un sef ciudat caruia nu-i e frica sa faca chestii. Treaba buna as zice care m-a flatat nitel dar pe care am si folosit-o ca sa le stranesc un pic orgoliul asa ca inainte de plecare, la intrebarea: “te caracterizeaza lucrarea asta Nelule?” mi-au facut din proprie initiativa tot balconul ca sa fiu multumit de ei. Si trebuie sa recunosc ca multumit am fost, atat de multumit incat ma intrebam uneori oare cu ce m-au pacalit de nu le gasesc problema. Ah, dar sa nu exageram, ca probleme au fost, dar fie standardele mele nu sunt ca ale doamnei S fie definesc rezultatul prea mult nu in termeni absoluti ci prin cost -> rezultat. Si in plus inteleg ca unele lucruri nu se pot face oricat ai plati si le-am facut singur [dar despre asta in alt post].

Asa ca in final as putea zice ca am avut noroc, lucrurile s-au insiruit bine. Si da, a fost un pret dar l-am platit la final, m-am trezit in fiecare zi la 6:30, am stat cu ei 95% din timp, am si lucrat cat de cat la ale mele, am stat in praf si mizerie dar ma asteptam la toate astea. Cert e ca a fost si fun sa-i ascult pe Nelu si Nepotu vorbind de Cleopatra si Vatican. De mirare? Nu, caci dupa program si Nelu si Nepotu se uita la Discovery si a doua zi Nelu il intreaba pe Nepotu: Nepoate, cine a fost Cleopatra? Nepotul se face ca nu stie si de acolo un amuzament colosal. Sau: Nepoate, ce stat e de fapt 2, stat in stat? Asta ca distractie in timp ce driscuie cu spor. Nelu a fost prin Spania pe unde a facut el ceva de s-a intors si a invatat ca in fiecare zi la 12 sa ia pranzul si uneori il invidiez pentru asta caci pentru mine era o mica fereastra de liniste sa mai lucrez un pic.

In final revin la noroc, sau poate a fost o alegere buna iar domnul D si domnul V au fost si ei de acord cu mine incat l-au luat pe Nelu si Nepotu sa lucreze si la ei, macar un pic, sa le mai treaca din febra reparatiilor.

Zapada

Zapada in parc

Zapada in parc

(more…)

Sufletul comertului

Orez reiesit din pachet

Orez reiesit din pachet

Eu din reclama asta inteleg ca tot orezul ala “reiesit din pachet” care s-a scurt prin magazin sau depozit l-au strans frumos cu maturica si l-au dat la oferta. In plus au mai pus si un 3+1 gratuit, adica la trei maturici iti mai dau una. Afisul asta e plin de mesaje ascunse: 3+1, doar un 1kg, reiesit din pachet. Intelege cineva ceva?

Biciclete

Cateva poze facute ieri intr-o mica iesire la Balteni: bicicliste si biciclisti in satul Burias.

Burias

Burias

(more…)

Vulcanizari

Nu prea folosesc masina si mi se pare o tortura sa mergi cu masina prin oras asa ca nu m-a deranjat sa mai dau cateva pompe o data la o saptamana ca sa-mi umflu o roata care scapa aer pe la un por ceva. Cum maine trebuie sa plec la 05:00 cu masina m-am gandit sa rezolv totusi problema cu roata. Asa ca am estimat ca dupa 20:30 aglomeratia a disparut si m-am dus la vulcanizarea de la colt, 2 strazi mai incolo. Spre marea mea surpriza, inchis. Bun, o fi ceva de sarbatori. Inca o vulcanizare, sucess, doar o masina care aparent schimba toate cauciurile, super incantat parchez si eu. Imi explic problema. Baietii in salopeta imi explica ca ei instaleaza doar anvelope noi, sunt distribuitori, nu repara pene. !@? Bun, acum catva timp, un prieten plecat pe alte meleaguri imi explica cu o ocazie similara cat de norocos sunt caci unde e el nici o sansa sa gasesti o vulcanizare traditionala. Nu renunt insa si ma indrept spre vulcanizarea din vechiul cartier, sigur non-stop unde am facut o multime de pene la cele mai neasteptate ore. Si aici inchis, orar: 7:00 – 21:00. Ma intorc spre casa cu senzatia pe care am avut-o de mult de tot la Paris cand am umblat cateva ore bune cautand ceva deschis dupa ora 21:00. Mai dau 2 pompe si-mi pun pompa in portbagaj.

Related Posts with Thumbnails