Profitand de vremea neobisnuit de calda pentru un inceput de noiembrie am decis sa facem traseul pe care-l planuisem pentru saptamana trecuta: Breaza – Plaiu – Talea – Adunati – Provita – Poiana Campina – Breaza.

In total: 40km, 80% asfalt, 20% drum prin padure.

Traseul e de fapt o bucla care ocoleste Breaza pe la Vest. Ca sa-l transformi intr-un traseu circular trebuie din pacate sa traversezi o buna bucata din Breaza asa ca am incercat sa distribuim aceasta traversare la inceputul si sfarsitul traseului.

Dupa coborarea din Breaza spre Gura Beliei am facut stanga spre Plaiu pe un drum destul de prost identificat si care incepe un urcus zdravan, noroc cu incalzirea prin Breaza. Urcarea se poate face in totalitate pe bicicleta insa pornind un pic cam tare a trebuit sa facem cateva pauze sa ne regasim respiratia.

Odata prima urcare terminata drumul urca si coboara in portiuni nu foarte abrupt sau indelungi asa ca am ajuns in curand mai intai in Plaiu si apoi in Talea. Ne-am oprit nu o data ca sa ne bucuram de culorile aurii ale toamnei aruncate peste peisajul panoramic.

In Talea, in ciuda previziunilor pesimite ale unei localnice care nu intelegea cum vrem sa ajungem in Adunati: “Nu e drum, se termina. Trebuie neaparat sa stiti poteca prin padure !” am luat-o la stanga pe un drum de pamant care se continua cu un drum de exploatare ce urca spre padure.

Am gasit si poteca prin padure la stanga acoperita de un covor inselator de frunze uscate care ascundeau pietre si noroi pietrificat in diferite forme. Drumul prin padure tine destul de putin, destul insa sa ne umple de entuziasm si apoi se continua cu un drum pe culmea unui deal ce coboara spre Adunati. E plin de turme de oi si noroiul, care nu mai e ascuns de data asta pastreaza urmele carutelor si magarilor locali.

Soare, toamna. Verde, galben, auriu, rosu. Atatea culori pe atatea dealuri. Un moment bun pentru o pauza la soare.

Ajunsi in Adunati, am trecut podul de metal si am regasit drumul asfaltat regretand deja covorul de frunze uscate. De aici incolo drumul nu mai e asa de spectaculos, poate din cauza partii prin padure care avea un farmec incomparabil. Exista posibilitatea intoarcerii spre Breaza pe un traseu mai scurt dar am preferat sa mergem pe drumul cel lung prin Provita ca sa profitam de soarele cald si dealurile pastelate.

Drumul urca si coboara pe asfalt pentru a se sfarsi cu o lunga, lunga, lunga coborare pana in Poiana Campina. De aici tot pe sosea pana la masina nu a mai fost decat o rasuflare.

Mai multe resurse:

• vezi pozele
• downloadeaza GPX, KML (vezi KML in google maps)
• vezi pozele si descrierea de la un traseu mai vechi prin zona

Be Sociable, Share!

• 

Related posts:

1. Tura de relaxament la Breaza Voi profita de ocazia turei de sambata pentru a defini...
2. Surmont MTB maraton N-am prea fost la maratoane chiar daca merg des cu...
3. Pe ploaie in Ciucas Azi de dimineata cand a sunat ceasul primul gand a...
4. Penteleu, o tura interesanta Dupa prognoza proasta pentru sambata, duminica se anunta din nou...
5. Grohotis, surprinzator Ultimele 2 saptamani, dupa tura Siriu-Ciucas, m-au durut genunchii. Am...