Un inceput cu soare

Cativa km pe asfalt, prin Leresti, care pe la sfarsit seamana foarte bine cu satul prin care s-au pierdut cei de la Top Gear si apoi pe pietris si iar asfalt pana la barajul Rausor. La baraj am luat-o la stanga pe drum de pamant noroi cu destul de multe balti pentru inca cativa km. Lacul in dreapta, soare, parea o zi perfecta de pedalat si escaladat cei 40km cu 1900m diferenta de nivel. Noroiul nu dureaza mult si drumul devine mai bun. Am mers un pic cu Roxana si Horatiu pe care i-am intalnit pe traseu. Veniti pentru Maratonul Muscelului de a doua zi (am aflat abia vineri de el) profitau de vremea buna pentru o tura de antrenament.

In ceata

Intr-un ritm mai de vacanta, am continuat cu poze si discutii cu cainii de la cele cateva turme de oi intalnite in cale. Urmeaza apoi o bucata de urcare prin padure. Drumul este bun chiar daca urca fara oprire serpuind si traversand cateva izvoare. La final insa, chiar inainte de iesirea in gol, padurea se schimba, se apropie. Trunchiurile isi pierd crengile de jos si si le indeasa pe cele de sus creand un tunel intunecat, parca spre un alt taram. Ultimul izvor e chiar aproape de iesirea din padure. Urmeaza apoi un lung drum pietros care urca, urca. Am simtit din plin diferenta celor mai mult de 10kg de bagaj prin pauzele lungi si prin etape de push-bike push-coburi.

Greu la deal cu boii mici

Peisajul este superb insa urcarea este grea si continua. Inca un izvor contaminat insa cu hoit, ce bine ca ne alimentasem in padure.

Pedaland pe Iezer

Odata cu oboseala s-au instalat si nori grei si josi care mi-au adus aminte de tura din Baiului. Urcand, impingand, pedaland prin ceata am simtit oboseala care curata mintea, o focuseaza. Telul, km cu km. Cata, mai in forma decat mine si cu mai putine bagaje a reusit sa faca si cateva poze si sa discute cu ciobanii despre tunetele si fulgere care ne amenintau din ce in ce mai aproape.

Un pic la vale

Am ajuns pana la 2365m pe un drum cu doar 2 portiuni scurte de coborare. Una destul de aproape de iesirea din padure si una pe ultimul km inainte de Crucea Ateneului. Deja ploua asa ca ne-a prins foarte bine aceasta ultima coborare chiar inainte de coborarea abrupta spre refugiul Iezer. Pe ultima portiune coburii mi-au cazut de cel putin 5 ori, am facut multe pauze si am ajuns uzi leoarca in refugiu deja plin ochi de oameni speriati de ploaie. Cand m-am uitat la ceas era 15:45. Am facut aproape 8h pe urcare din Campulung. Un ropot si apoi mocaneasca. Deabia spre seara am profitat de o mica pauza si cateva raze de soare sa punem cortul si sa incerc un foc, pe care spre mandria mea nespusa am reusit sa-l fac chiar daca in procesul de a cobori pana in jnepenis m-am udat complet la picioare.

Corturi la refugiul Iezer

Timp doar de o cana de supa si fum cu un gust nemaipomenit de munte. Intre timp refugiul s-a golit, multi coborand inapoi spre Voina si restul facand la fel ca noi si punand cortul. Exact la timp sa se intunece cu fulgere amenintatoare. Toata noaptea a plouat si fulgerat incontinuu. Momentele de somn adanc si de alunecat prin cort s-au imbinat cu tunete asurzitoare, fulgere si ropot de ploaie. Cortul a facut fata vitejeste asa ca dimineata nu intrase nici un pic de apa. Cred insa ca n-a fost cazul tuturor caci refugiul era iar plin ochi de dimineata. Ne-am trezit in fata unui perete laptos de ceata care se ridica de pe vale si se contopea in cerul inchis la culoare ca laptele in cafea.

Zidul de ceata

Cateva fulgere indepartate inca luminau norii in partea dreapta a lacului. Dupa mesterit la coburi si strans cortul care nu apucase sa se usuce complet in vant, am pornit la drum. Traseul planuit initial parea un pic cam greu prin ceata si ploaie asa ca am decis sa profitam de cei 40km de coborare. Acestia incepeau insa cu o urcare abrupta. Am facut 45min pana la Crucea Ateneului impingand la biciclete si profitand de scurtele momente fara ceata pentru cateva poze.

Sus pe Iezer

Sus pe creasta am pornit prin ceata plictisita si uda coborand incetisor prin nor si vant cu mare grija la coburi. Coborarea este absolut superba si deja impacati si chiar multumiti cu atata ploaie, am facut o multime de poze si pauze de privit in scurtele momente fara ceata sau la iesirea din nor.

Ceata

Ploaia mai tare a inceput mai jos, dupa padure, pe bucata cu noroi. Drumul era oricum rupt de torentii de peste noapte care in multe locuri ocupau intreg drumul pentru cativa metri. Am fost insa rasplatiti cu zmeura proaspat culeasa. Pretul? O punga de plastic ca sa nu se strice smeura in galetusa de atata ropot de ploaie. Tot cu ocazia asta am facut si o imersiune totala a bocancilor intr-o balta de noroi nisipos.

In noroi

Prea tarziu ca sa imi mai strice in vreun fel cheful si placerea traseului. N-am reusit insa sa raspund intrebarii de ce nu se fac bocanci izolati si sus ca sa nu intre apa daca intri cu ei peste nivel. La lac s-a oprit un pic ploaia, destul ca sa mancam zmeurica, insa apoi a plouat incontinuu pana la iesirea din Leresti.

Nu ca ar fi contat in vreun fel, dar imediat dupa ce apreciasem soferul de aro care in loc sa se opreasca sa ma injure (asa cum ma asteptam ca un bucurestean patit) m-a intrebat prieteneste daca merge treaba, au trecut pe langa noi in tromba o sumedenie de masini care de care mai grabite destul cat sa ne acopere complet cu apa si noroi. Ploaia s-a oprit doar un pic cand am ajuns in Campulung unde ne-am intalnit cu o multime de biciclisti si ei plini de noroi din cap pana in picioare care tocmai terminasera maratonul Muscelului. Asa ca n-am constituit o aratare prea neobisnuita. Doar cat ne-am schimbat si am plecat, ca a inceput sa ploua rau de tot cu galeata. O rupere de nori care daca ne-ar fi prins ne-ar fi curatat cu totul. La tanc, ca totul in excursia asta.

Tura MTB in Muntii Iezer

Chiar daca initial planuisem inca o zi in Crai ne-am facut deja portia de apa in Crai asa ca un plan bun e un plan care permite schimbare. Oricum singurul lucru de dovedit a fost capacitatea de vacanta, si am reusit. Ne-am intors plini de voie buna, cu 3 saci de lucruri pline de noroi si ne-am oprit direct la Decathlon pentru cumparaturi.

Iata si trackul de pe bikemap cu multumiri.

Related posts:

1. Caldarusani Astazi a fost o zi prea frumoasa asa ca in...
2. Miercuri, la Fête Pentru a sarbatori cum se cuvine ziua Frantei am profitat...
3. Caldarusani, padurea Snagov Intr-o zi cu jumatate soare si jumatate ploaie am facut...

Portbagajul

Exista 2 tipuri de portbagaje pe care le-am folosit si testat:

• cel prins doar de sa care are singurul dezavantaj ca nu suporta decat maxim 7kg. In rest, modelul pe care il am de mai mult de 5 ani a facut fata cu usurinta la tot ce am pus pe el. Si in tura asta, cu aproape 6kg s-a comportat admirabil
• cel “traditional” suporta in general 25kg (nu prea inteleg de ce cand eram mic portbagajul bicicletei rusesti ma suporta pe mine cu totul dar as putea sa inteleg problemele de responsabilitate pe care vor sa le evite producatorii). Problema cu care m-am confruntat a fost specificul cadrului meu care nu are prinderile superioare necesare. Din fericire am adaptat cu succes niste coliere pentru torpedo. In plus majoritatea portbagajelor sunt gandite pentru cadre de roti de 28 si este mai greu sa gasesti un portbagaj fix pentru roti de 26. Cele adaptabile par un pic cam fragile. Ii multumesc lui Bebe pe calea asta pentru rabdarea de a ma lasa sa caut un timp nesfarsit printre biciclete second si noi portbagajul perfect si colierele necesare. Nota 10.

Coliere portbagaj

Coburii

Alegerea coburilor a fost un pic mai dificila. In principiu am gasit 2 tipuri dupa felul prinderii:

• cei in care cei doi coburi sunt legati prin material in partea de sus si se prind prin asezare si eventual cu o extra chinga. Acestia au dezavantajul ca blocheaza cumva posibilitatea legarii unor chingi suplimentare pe portbagaj pentru cort eventual
• cei cu prinderi separate pentru fiecare coburi. Din pacate aceasta prindere constituie partea slaba a coburilor pe care i-am cumparat in final de la bicishop.ro Kelly’s Hook. Chiar daca coburii in sine sunt ok ca material si resistenta prinderea a cedat super usor fiind facuta dintr-un metal foarte moale. Cu aceasta ocazie o sa dau si nota 4 celor de la bicishop care desi au cea mai variata oferta de coburi au fost complet neprofesionali si pe “principiul romanesc” cand, dupa tura, m-am dus sa le arat cele intamplate fara nici un fel de revendicare de fapt. Oricum, nu-ti poti trata clientul cu expresii de genul: lasa ca eu am facut mai multe ture si am mers mai mult cu bicicleta si oricum tu esti de vina. Bad, Bad.

Prinderile complet deformate

Oricum coburii nu au fost incarcati cu mai mult de 3kg fiecare si au fost volumetric goi 50%. Mare grija la testat coburii.

Bagajul

Cred ca cea mai importanta regula ar trebui sa fie: bagajul trebuie sa fie cat mai usor. Daca va trebui carata bicicleta orice chestie in plus va fi foarte dureroasa. In plus totul trebuie izolat bine. Oricat ar fi de waterproof materialul tot va intra apa pe undeva asa ca o punga in plus va fi extraordinara.

Related posts:

1. Iezer pe 2 roti in 2 zile Ploaie, soare, ploaie, soare. Cam asa s-ar descrie sezonul de...
2. Miercuri, la Fête Pentru a sarbatori cum se cuvine ziua Frantei am profitat...
3. Prima evadare 2010 Duminica dimineata, locuitorii partii de nord a Bucurestiului trebuie ca...

In soare

A fost o vreme superba, cu soare si putini nori care insa nu au prea zabovit deasupra capului. Multele zile de ploie s-au simtit insa in noroiul fin de la inceput si in noroiul gros si adanc de sus dupa lacul Gavan.

La lacul Gavan

N-am alergat si am incercat sa profitam cat mai mult de vremea frumoasa si de traseu. Un pic mai bine asa caci altfel s-ar fi pierdut un pic din el. Am apreciat din plin si ultimele coborari ajungand inapoi la masina pe la 14:30. Cateva poze si somn pana maine dimineata. Vive la France.

Roua la lacul Gavan

Coborare prin padure

Related posts:

1. Caldarusani, padurea Snagov Intr-o zi cu jumatate soare si jumatate ploaie am facut...
2. Siriu In ciuda prognozei care propunea ploaie si cel putin o...
3. Iezer pe 2 roti in 2 zile Ploaie, soare, ploaie, soare. Cam asa s-ar descrie sezonul de...

Tspea evadare

Asa ca si azi, ca si sambata trecuta si ca si cea dinainte am iesit la a țâșpea evadare fugind de norii care la un moment dat se gramadisera peste padurea Snagov si facand pauza de rigoare la pozat de avioane. Erau si azi noroaie prin padure si tantari multi dar a fost fun, nu-mi aduc aminte vreodata sa fi regretat ca am iesit cu bicicleta. Dupa atata vazut de apa mi se facuse o pofta teribila de inotat dar cum norii de care fugisem m-au ajuns repede am declarat ziua perfecta asa :). Oricum si cu piscinele o ducem cam la fel de bine ca si cu traseele verzi.

Related posts:

1. Poze prima evadare 2010 Cum de fotografii n-a dus lipsa prima evadare de anul...
2. Prima evadare 2010 Duminica dimineata, locuitorii partii de nord a Bucurestiului trebuie ca...
3. Snagov Un traseu usor Bucuresti Snagov off-road, manastirea Caldarusani, prin padurea...

No related posts.

Vineri, Breaza

A fost o tura frumoasa terminata chiar inainte de bulucirea norilor si tunetelor. A fost si ocazia perfecta pentru a testa reusita procedurii de reparare a gps-ului. Spre marea mea bucurie a functionat perfect si nu s-a mai oprit niciodata in ciuda trepidatiilor duse la maxim. Traseul are avantajul ca desi urcarile sunt pe pamant toate coborarile sunt pe asfalt perfect si merita din plin efortul de a ajunge pana acolo. Am ajuns inapoi pe la 5 perfect pentru a mai face cateva drumuri si vizionari ca sa ajung si eu la 7000km pe ciclocomputerurul cumparat pe la sfarsitul anului trecut.

Related posts:

1. Breaza Un traseu scurt si simplu la Breaza, jumate de zi...
2. Caldarusani Astazi a fost o zi prea frumoasa asa ca in...
3. Miercuri, la Fête Pentru a sarbatori cum se cuvine ziua Frantei am profitat...

(source: http://picasaweb.google.com/danielsardan/09052010PrimaEvadareMonalisaVasile#5469773501557274642 )

(source http://picasaweb.google.com/giglia30/PrimaEvadare2010#5469504894365692146 )

(source http://cid-23bc5e9f8b4cd23b.skydrive.live.com/browse.aspx/2010%20Radu%20Puscasu )

Related posts:

1. Prima evadare 2010 Duminica dimineata, locuitorii partii de nord a Bucurestiului trebuie ca...
2. A țâșpea evadare Va mai aduceti aminte un weekend cand n-a plouat? Sau...
3. Calatori pe bicicleta Saptamana trecuta au trecut prin Bucuresti Amelie si Murat in...

Fluviu de casti colorate

Startul s-a dat in jurul orei 10 si puhoiul a plecat intr-un mare hei-rup odata cu primii stropi de ploaie prin padurea Baneasa. Diferit fata de strategia de mers in tura in care iti doresti sa mergi in ritm aici scopul e sa o iei inainte, sa depasesti. Nu intotdeauna usor prin marea de oameni sau pe cararile inguste. M-am oprit de multe ori ca sa ocolesc un biciclist cazut sau la coada la o balta. Pe camp mai usor, dar iarba foarte alunecoasa si noroiul cleios de la ploaia care ne-a insotit tot drumul.

Poza de grup

Am ajuns la prima alimentare, nu m-am oprit si am trecut mai departe, simteam cum transpiratia si ploaia curgeau suroaie pe mine. Imi ridicasem de mult ochelarii deveniti opaci de aburi si noroi si mergeam printr-o alta ceata, a vederii. Nu mult dupa prima alimentare, la o urcare, incercand sa traversez un bucata de iarba umeda m-am trezit la pamant. Nu m-am gandit insa prea mult si ignorand durerea loviturii am continuat mai departe.

Prima bucata e mai mult pe camp, urmatoarele mai mult prin padure. Noroiul cleios m-a fortat de multe ori sa pun piciorul jos dar am continuat sa depasesc in continuu pe portiunile mai largi sau pe scurtele portiuni de asfalt. La un moment dat am ajuns singur, erau multi in fata dar nu imediat. Pentru prima data a trebuit sa ma orientez, pana atunci doar m-am tinut dupa iepuri. Am alergat din nou si pe la 12:10 am ajuns din nou alte grupuri. La un moment dat mi-am dat seama ca pot sa-mi pun ochelarii normali si am simtit o imbunatatire radicala, am depasit din nou. Am ajuns la finish in jurul orei 13:00 plin de noroi si voie buna, imi parea doar rau ca nu mai am cativa km sa depasesc in continuare :)

La finish

Biciclist convins m-am bucurat de numarul mare de oameni veniti pe bicicleta si sper sa-i vad zi de zi prin oras, junkie de efort m-a bucurat alergarea si adrenalina, am invatat cateva lucruri (cum ar fi ca trebuie sa-mi gasesc niste ochelari mai buni). M-am bucurat pentru cei care au ajuns si pentru cei care au incercat. Cred ca diferenta de greutate fata de anul trecut a fost considerabita datorita ploii si noroiului. Organizarea a fost foarte buna, traseul bine marcat, startul si finishul bine aranjate, un eveniment reusit.

No comment

Related posts:

1. Poze prima evadare 2010 Cum de fotografii n-a dus lipsa prima evadare de anul...
2. A țâșpea evadare Va mai aduceti aminte un weekend cand n-a plouat? Sau...
3. Delta, tur lac Sinoe Dupa turele in Piatra Craiului si Baiului am cautat, pentru...

Nici n-am asteptat sa sune ceasul, la 3:30 eram treaz, arzand de agitatie. La 4:15 ieseam pe usa. Cursiera, saraca, a cam stat anul asta, si anul trecut. Dupa doar 2 iesiri de 30km, 300km pareau un obstacol greu de trecut. Mental, cel mai mult. Am pornit incet, prin frig, cu mare grija sa nu fortez, sa astept sa ma incalzesc, sa respir, sa-mi focusez mintea. Prin gropi, intuneric si caini e un pic mai greu sa pastrezi concentrarea. Am trecut de Afumati si pe la 30km am facut o prima pauza. O mare parte din mine vroia sa se intoarca. Cainii exprima foarte bine ura romanilor fata de biciclete, te fac sa te simti huiduit si amenintat. Inghetat, mi-am luat inima in dinti (mai precis mintea in respiratie) si am pornit mai departe in lumina ciudata dinainte de rasarit pe care l-am prins un pic mai departe pe drum.

Rasarit pe drumul spre mare

Intotdeauna la mersul cu cursiera, mai ales singur, cea mai importanta parte e mintea, ea decide daca poti sa mergi sau nu, daca poti sa continui. Dupa un timp, odata ce ai gasit ritmul, pare ca poti merge la nesfarsit. O data cu caldura si soarele si senzatia de bine si liniste am avasat tare, am trecut de Urziceni indreptandu-ma spre Slobozia. Am facut doar 2 pauze de 5 minute la 7:55 si 8:55. Stiam ca odata ce voi intalni grupul voi avea timp de pauze indelungate. L-am gasit intr-o benzinarie la iesirea din Slobozia, plin de voiosie si energie, un grup mult mai mare decat ma asteptam.

De aici am mers incetisor, ca sa tin pasul cu toti, putin inainte, poze, asteptare, putin inainte, asteptare … Din pacate imi lasasem aparatul si gps-ul acasa, 500g prea mult.

Spre mare pe biciclete

Dupa Harsova drumul e mai greu dar am mers incet bucurandu-ma de compania unor oameni extraordinari si de campurile galbene de rapita care colorau dealurile. E greu sa dozezi energia atator oameni, sa stabilesti pauzele. In prima zi drumul a fost mai usor, aici bucata asta e cea mai grea cu dealuri, vai si mult vant din fata. M-am bucurat de toti oamenii mai mult sau mai putin pregatiti dar motivati si bucurosi in ciuda oboselii.

Ca si in alte dati ne-am intalnit cu un grup de cursiere venite din Constanta in intampinare pana la km 60. N-am rezistat si am alergat un pic cu ei pana la Dorobantu unde m-am pus apoi pe asteptat. Un pic de timp de meditatie si incantare printre dealurile pictate si galben.

Asteptare dupa Dorobantu

Pentru biciclistii spre mare ultimii km au fost cei mai grei, grupurile se sparsesera dupa dealurile cele lungi si 2-3 biciclisti mai treceau din cand in cand in ritmul lor. Am mers incet, fugind de un apus superb de soare.

Apus pe drumul spre mare

Am ajuns in Constanta pe intuneric aproape de ora 21:00, amintindu-mi de dimineata si gropi dupa 17h in sa. Cel mai tare m-am bucurat pentru Rodiq si Cata, plecate pe mtb-uri fara slick-uri pentru 30km si ajunse la aproape 300. Desi in autocarul de intoarcere am motait mai tot drumul n-am putut sa nu simt atmosfera de bucurie a oamenilor, atatia biciclisti siguri si increzatori. Multe multumiri organizatorilor pentru ca au reusit sa motiveze atatia oameni sa devina biciclisti de cursa lunga, au avut curajul sa plece cu ei si i-au adus pe toti cu bine acasa :)

Update, marti, alte impresii gasite pe net:

• Rodiq
• top-gear.ro
• checkout
• prcafe (asistenta)
• kerukov
• ciprianmuntele (cele mai frumoase poze pe care le-am vazut pana acum, merita de downloadat rar-ul)

Related posts:

1. Calatori pe bicicleta Saptamana trecuta au trecut prin Bucuresti Amelie si Murat in...
2. Paste cu fructe de mare De pofta dupa ce am vazut reteta asta am refacut...
3. S-a furat bicicleta S-a furat bicicleta cea frumoasa si nevaloroasa, atata rautate :(...

Costum si biciclete

Pe biciclete

Pe biciclete

Alte linkuri:

• velorutia
• rodiq
• prcafe

Related posts:

1. Cu bicicleta la mare #3 Anul asta nu ma gandeam sa merg la mare cu...
2. Calatori pe bicicleta Saptamana trecuta au trecut prin Bucuresti Amelie si Murat in...
3. S-a furat bicicleta S-a furat bicicleta cea frumoasa si nevaloroasa, atata rautate :(...