Baiului in soare
Unele saptamani sunt mai grele pline decat altele. Si asa ajung vineri seara fara pic de energie de planuit sau de trezit de dimineata. As putea sa zac, dar zilele sunt prea frumoase si deja s-a apropiat rau toamna. Am ales atunci trezirea cea mai tarzie si muntele cel mai aproape, Baiului.
Cu ochii mijiti de somn am lasat masina in Comarnic. Deja soare mult si cald, o zi splendida. Am inceput ca de obicei cu urcarea si coborarea in Secaria (parca tot uit ca s-a asfaltat de ceva timp). De aici drumul de pamant si pietre urca, mai intai prin sat si apoi printre dealuri. Peisajul era complet diferit fata de amintirile mele prin ceata. Dupa tura racoroasa de saptamana trecuta, soarele puternic ne-a luat prin surpridere de data asta. Am urcat incontinuu, cu pauze scurte, dar dese, pana pe la 1600m. N-am gasit racoarea pe care o asteptam. Cerul sticlos si albastru revarsa caldura continua. Au compensat panorama Bucegilor si portiunile de poteca captusita cu iarba.



Recent Comments