Breaza

Septembrie a inceput cu frig si ploaie dar am hotarat sa incercam totusi un traseu scurt.

Am pornit sambata cu ploaia de dimineata si am ajuns la Breaza pe la 10. Imediat dupa pod am oprit pe dreapta si am coborat bicicletele. Ne-a izbit imediat un aer rece si umed asa cu urcusul pana in centru s-a lasat cu un oftat. Imediat dupa centru am facut-o la stanga urmand indicatorul spre Adunati chiar inainte de parcul Breaza. Drumul urca si coboara si destul de repede asa ca ne-am trezit in curand in Valea Tarsei. Chiar si prin ochelarii mei galbeni ziua era urata si frig. Obisnuiti cu peste 30 de grade temperatura de 12-15 grade a fost destul de dureroasa insa peisajul a compensat din plin. Am urmat drumul facand doar o mica pauza ca sa admiram privelistea si o livada de mere ca-n cartile de desenat pline cu mere rosi, inainte de coborarea spre comuna Adunati.

IMG_7809 * 1304 x 962 * (499KB) IMG_7810 * 1600 x 1200 * (391KB) IMG_7841 * 1600 x 1200 * (468KB)

Indicatorul spre Ocina de Jos e putin confuzant intr-un loc cu 2 doua drumuri in V la dreapta insa dupa un mic ocol am revenit pe drumul cel bun, o scurta portiune mai proastra care se termina imediat dupa traversarea unui rau. Deja uitasem de ceva timp de frig si ne-am lasat prada unei senzatii de bine data de verdele intens al ierbii, aerul curat si fantanile cu cumpeni.

IMG_7823 * 1200 x 1600 * (426KB) IMG_7821 * 1600 x 1200 * (610KB) IMG_7855 * 2592 x 1944 * (1.48MB)

Drumul urca spre Provita asa ca ne-am pus pe urcat bucurandu-ne de cateva raze de soare cald oprindu-ne intr-un final pentru o scurta pauza la iesirea din Provita de Jos inainte de ultimul urcus pe cateva serpentine.

Bucuria coborarii ne-a fost insa intrerupta de claxonul unui conducator traditional de dacie la 1 metru in spate care a reusit sa o sperie pe Cata in sant si de-a dura in timp ce soferul nici macar nu s-a oprit sa vada ce s-a intamplat. La fel au facut si celelate 2-3 masini care au mai trecut pana ne-am pus din nou pe picioare. Accidentul s-a soldat cu julituri si rani ale garderobei si mandriei personale. Multumind universului, si pentru prezenta castii de protectie, un pic speriati am reusit sa o luam din loc, sa coboram pana in Poiana Campina si inapoi pana la masina.

IMG_7873 * 1110 x 1470 * (555KB) IMG_7871 * 1200 x 1600 * (919KB) IMG_7878 * 1944 x 2592 * (1.5MB)

Am lenevit apoi un pic intr-o faneata destul cat sa inceapa sa ploua. La 14 eram pe drumul de intoarcere. Un accident de motocicleta pe DN1 ne-a facut sa ne gandim inca o data la grija pe care trebuie sa o avem totdeauna pe 2 roti.

In concluzie traseul (vezi si poze) are in jur de 30km, are urcusuri si coborasuri nu foarte abrupte si repartizate destul de uniform. E un traseu scurt, pentru o zi racoroasa care insa compenseaza din plin prin verdeata naturii si liniste. Multumiri celor care l-au facut mai intai si de unde ne-am inspirat (tot acolo si harta).

3 Responses

  1. inca ma mai doare gaura din bluza mea preferata (cea mai serioasa cazatura luata pana acum, roata din spate s-a desprins…)

    Cineva a venit cu ideea geniala sa merg direct prin sant, daca tot am mtb, ca de acolo nu mai am unde sa cad… :))

    A fost un traseu scurt dar frumos, cu un moment de maxima tensiune in Provita de Jos, cand am trecut prin fata casei de pe str. Necunoscuta, nr 666… :-S

Leave a Reply

*