Cum n-am avut de lucru prin Capatanii si Cozia

Ca sa profitam de zilele lungi de vara am ajuns sambata la manastirea Horezu cu planul sa facem un traseu in Muntii Capatanii. Nu stiam zona si am ramas un pic surprins sa gasim o urcare pe drum initial asfaltat care incet, incet pe urcare devine aproape forestier. E insa in reparatii si pare ca nu va mai ramane pentru mult timp asa. Si mai surprins am ramas de traficul destul de intens si, ajuns sus, imediat dupa iesirea din padure, de nenumaratele case, in stilul neuniform caracteristic. Viitoarea “statiune” Lunca. Am continuat urcarea pe un drum de pamant recent nivelat. In ciuda traficului neasteptat urcarea este destul de frumoasa si se poate face doar in sa. E vremea afinelor si era plin de oameni la cules cu masini de tot felul. Dacii 1300, IMS-uri proaspat vopsite, sau vopsite ultima data acum 30 ani, Tuareguri. Oamenii toti cu pofta de vorba si destul de prietenosi. Doar niste femei din bena unui IMS modificat m-au intrebat cu obida: “N-ai de lucru mai copile?”.


“http://www.len.ro/cycling/cum-n-am-avut-de-lucru-prin-capatanii-si-cozia/”

From Capatanii, Cozia, posted by Marilen Corciovei on 8/09/2012 (11 items)

Generated by Facebook Photo Fetcher



Dupa urcarea prietenoasa, si bucurosi ca am reusit sa depasim norul de ploaie asteptam cu nerabdare o coborare similara. Drumul insa s-a stricat din ce in ce mai mult, rupt pe alocuri, nefolosit si foarte pietros. A compensat din plin privelistea superba spre masivul Buila Vanturarita asa ca aproape n-am remarcat cand drumul a disparut complet fiind inlocuit cu urme timide prin iarba uda. Norul cel negru ne depasise la un moment dat si s-a mai scurs un pic si pe partea asta. Am coborat in continuare si tocmai cand parea ca drumul a reaparut ne-am trezit intr-un zmeuris des si apoi pe o fosta poteca acum complet ascunsa de vegetatie si copaci cazuti. Au fost cateva bucati aproape impracticabile prin care am trecut doar fortand pur si simplu prin desisul tepos, calcand peste un munte de crengi prin care ma asteptam sa ma scufund in orice moment.

Dupa catva timp am reusit sa intram intr-un drum de taf si apoi pe un drum nou, re-amenajat care parea ca urca in continuare. Trebuie neaparat studiata o coborare mai buna care sa ajunga in drumul asta nou. De aici am coborat in viteza iesind la baza masivului Buila Vanturarita, intai deasupra si apoi in satul Pietreni.

De aici pe asfalt prin Costesti si apoi inapoi in Horezu. In total in jur de 75km (cu tot cu bucla de intoarcere pe asfalt) cu o diferenta bunisoara de nivel de ~ 2000m.


Bike route 1077495 – powered by Bikemap 

Traseul este foarte similar cu cel de mai sus, exceptand bucla pe asfalt de la sfarsit. O alta descriere o gasiti aici.

A doua zi, pe un soare toropitor am decis sa facem o tura, pe care altfel probabil n-am veni pana aici sa o facem, in masivul Cozia. E o urcare pe forestier, pietros si prafuit, pana la cabana Cozia si apoi coborarea pe acelasi drum. Gasisem un traseu alternativ circular dar diferenta de nivel sugera ca nu este ciclabil in totalitate, la fel ne-a confirmat si cabanierul. Am plecat aproape de pranz si a fost o urcare inabusitoare. Izvorul gasit mi s-a parut ceva divin. E un traseu potrivit pentru antrenament, complet prin padure, cu o scurta distractie in varf, la cabana. Cei 4 mici din varf, de la cabana si inghetata Muana la 1 leu, cu fructe de padure, din Calimanesti mi s-au parut unele din cele mai bune chestii pe care le-am mancat vreodata. La masina, la ora 20:30, erau 29C.


Bike route 603247 – powered by Bikemap 

 

Leave a Reply

*