Delta, tur lac Sinoe

Dupa turele in Piatra Craiului si Baiului am cautat, pentru variatie, o tura un pic diferita care, cel putin pe hartie (google earth) parea splendida: turul lacului Sinoe. Am mai facut de cateva ori diferite portiuni de la Vadu pana la Portita asa ca de data asta planul era urmatorul: Vadu, Periboina, Portita, Canal 5, Grindul Lupilor, Sinoe, Istria, Histria, Vadu. Totul frumos in teorie dar din pacate traseul s-a dovedit doar pe jumatate ce am asteptat.

Harta traseu

Harta traseu


Stiam ca o sa fie un traseu lung asa ca am plecat din Vadu pe la 8:30. Prima bucata, care ne-a creat probleme datile trecute din cauza nisipului moale a fost mult mai acceptabila de data asta asa ca am ajuns relativ repede la primul pod si apoi pana la Periboina pe drumul de nisip destul de lat.

Pe grind

Pe grind

Am trecut la Periboina la ora 10 foarte bucurosi de progresul facut. De aici insa drumul este doar o poteca ascunsa de vegetatia deasa.

Am mai facut drumul in aprilie cand vegetatia era mai mica dar de data asta tufele dese se prindeau in lant si pinioane fortandu-ne sa ne oprim periodic sa le curatam.

Periboina

Periboina

Nu o mare problema pana cand la o astfel de curatare, puuufff, o prima pana chiar in momentul cand ma dadeam jos de pe bicla. O pana e ceva normal asa ca am schimbat frumusel camera si am peticit-o pe aia veche. Cand sa dau sa ma urc din nou, puuufff si roata din fata. HMM! Inca in parametrii statistici, am facut si pana pe fata peticind camera si luat-o din loc. In ciuda intarzierii am ajuns la Portita la 11:30.

Prima pana

Prima pana

Dupa o mica pauza si o discutie de logica cu vanzatoarea de la bar care nu prea intelegea ce vrem de fapt am pornit pe drumul de intoarcere facand la dreapta spre Grindul Lupilor.

Deja peisajul incepe sa se schimbe, pe langa drumul larg de pamant si nisip sunt copaci si stufaris care ascund baltile. Dupa cativa km am ajuns la canalul 5 unde nu stiam daca o sa putem sa trecem sau nu. Am avut noroc si una din porti era cumva inchisa asa ca am putut sa sarim si sa ajungem pe partea cealalta. Aici erau deja pescari si masini si un drum mult mai larg.

Canalul 5

Canalul 5

Desi ne asteptam la un peisaj similar cu cel din prima parte a traseului, drumul aici seamana mai mult cu un drum printr-o padure tanara. In ciuda oboselii si a soarelui puternic eram inca destul de ok pana cand dupa o curba, puufff. Bineinteles ca si de data asta tot o pana la mine. Am peticit, scos ciulinii din roata, pus roata la loc, facut 2m si puufff din nou. Hmm, a 4-a pana e mai putin statistica asa ca dupa ce am avut o mica discutie cu creatorii statisticii am facut-o si pe asta si am pornit din nou la drum.

Tot pe drum

Tot pe drum

Din pacate insa peisajul e din ce in ce mai sters, stepa, nisip, vegetatie uscata. Singurele mici variatii au fost un porc mistret si 2 coioti speriati de “goana” bicicletelor, vazuti cu coada ochiului.
Cand am ajuns la cel de-al doilea pod care delimiteaza sfarsitul grindului aveam deja 50km. De aici drumul e din ce in ce mai urat, plin de mici denivelari transversale ca niste urme de senile si marginit de terenuri pe care se ara de jor, dezolante in propria goliciune uscata. Nu apa, nu verde, nu batlani. Doar praf si soare arzator. 10km de tristete dupa care am ajuns la Sinoe la 14:30 unde am facut o mica pauza la coada la magazinul universal.
Nu stiam noi ca de fapt deabia acum incepea “oda veseliei”. Am auzit-o in curand pe drumul spre Istria, cantata de vantul din fata cu care ne-am luptat tot drumul de intoarcere. Asfalt, greu la deal, greu si la vale din cauza vantului puternic, cald. Am ajuns la Istria si apoi pe drumul spre Histria, de unde incepea drumul stepier spre Vadu, la 15:30. De aici nu mai e mult de povestit. Doar oboseala, vant, nisip, vant si peisajul neschimbat deprimant. Aproape nimic de povestit pana la Vadu cand puufff. De data asta a fost randul lui Cata pentru a multumi si statistica. Am facut si pana asta la intrarea in Vadu langa groapa de pet-uri ca sa meritam apoi din plin inghetata rece de la magazinul din Vadu.

Periboina

Periboina

Am ajuns la masina aproape de ora 18:00 dupa 9h de mers si 93km. Un traseu pe jumatate vesel si pe jumatate trist pe care daca l-as repeta l-as face fie pe jumatate fie primavara devreme pentru mai mult verde. Prima bucata pana la Portita merita facuta insa drumul prin campurile dezolante necesita un anume tip de motivatie emotionala. Si pentru motivatia emotionala, o ultima pana vazuta chiar cand legam bicicletele de final.

Cateva resurse:


Bike route 305249 – powered by Bikemap 

One Response

  1. asa este, pe net pare splendida…ma bucur ca ai postat impresii despre ea, si eu as fi vrut s-o fac insa acum nu mai sunt asa sigur. bafta la pedalat

Leave a Reply

*