Grindul Chituc

De prima data cand am fost la Vadu m-am gandit la un traseu de biciclete pe grind. Asa ca trezindu-ne de dimineata si vazand o zi ploioasa in Bucuresti comparativ cu o prognoza de soare la Constanta n-am mai ezitat (de fapt am dat totusi cu banul), am pus bicicletele in masina si am pornit la drum. Acum, era destul de clar ca drumul va dura aproape la fel de mult in masina ca si pe biciclete dar de ce sa ne gandim la partea negativa mai ales ca pe masura ce treceam de Medgidia se prevedea soare fara nori.

Ajungem la Vadu, lasam masina putin inainte de prima constructie pescareasca de pe plaja (vezi harta in Google Maps, poze sau downloadeaza kml) si cam in 10 minute suntem gata de drum. Stim de datile trecute ca nu exista nici un loc de unde sa putem gasi apa asa ca incercam sa luam cat mai multa cu noi.

Dupa ce mai zabovim 10 minute la malul marii urmam in continuare drumul pe care am venit pana ce se termina cumva la o balta din care iese, destul de science fiction, un mare tub de metal ca un cos de uzina. Desi deabia sfarsit de luna mai, sunt cateva corturi pe bucata de nisip intre mare si balta.
Drumul se afunda in nisip si continuam pe plaja urmarind urmele recente de 4×4. Cei care au mai mers pe nisip stiu cu siguranta ca pe nisipul moale e absolut imposibil sa inaintezi asa ca planul nostru initial era sa mergem chiar aproape de mal, pe plaja putin uda si intarita. Tot cei care au mai incercat asta stiu ca apa de mare nu trebuie sa atinga in nici un chip bicicleta pentru ca daca intra in vre-un mecanism va coroda cu siguranta tot facand imperios necesara desfacerea, curatarea si ungerea in totalitate. Avand aceste constrangeri am reusit sa facem in jur de 2.5 km pe plaja intr-un timp destul de mare.

Obositi, cautam un drum mai usor practicabil asa ca la prima constructie (care are un aspect militar parasit) cautam un drum care porneste de acolo. Gasim un drum de nisip care urmareste linia stalpilor de curent pe care vom merge de acum inainte. Inaintam initial destul de greu insa curand ne obisnuim cu ritmul si cu culorile petecelor de nisip mai tare pe care trebuie sa le alegem.

Dupa un timp pe partea stanga incepem sa vedem balti si in curand gasim grupuri de oameni la pescuit. Ne oprim pentru o mica pauza in fata unei harti cu grindul, din pacate nu marcheaza si unde suntem.

Continuam drumul si intr-un final ajungem la doua constructii si un pod destul de mare. Aici lacul Sinoe ajunge chiar la mare si podul face legatura cu partea cealalta. E un pod mare cu o macara la capat pe care pot merge si masini insa e inchis cu o bariera. Bineinteles bariera nu este si pentru biciclete asa ca ne continuam drumul in latratul catorva caini pribegiti pe acolo.

Mergem cu lacul in stanga, urmarind marginea acestuia si intuind marea pe partea dreapta. Marea nu este vizibila decat in anumite portiuni insa ii simitim mirosul si o auzim. Cele doua poteci de nisip create de masini sunt taiate des de serpi negri care stau la soare in nisipul cald si pasari care stau pe marginea lacului pandind un peste insa deranjate de apropierea noastra, pasarile isi iau zborul si serpi se ascund pe margini de drum in vegetatie. Sunt serpi de apa pe care ii poti vedea unduind in lac daca te uiti cu atentie. E plin de ei insa incercam sa-i evitam. E soare, cald si ne gandim la ploaia de acasa.
Dupa 6 km ajungem la un al doilea pod. De data asta e un pod mic si lung pe care nu poate trece o masina. Pe stanga lacul Sinoe, pe dreapta Marea Neagra.

E destul de tarziu asa ca ne intoarcem, urmam exact drumul de dus cu lacul pe partea dreapta de data asta, ajungem la primul pod si tot inainte. De data asta drumul pare mai usor, poate suntem antrenati la mersul pe acest teren sau poate e din cauza tantarilor care au inceput sa apara si care ne supara destul de tare (din pacate am uitat sa luam spray-urile si lotiunile anti tantari). Ne grabim stiind ca pe la 7 ne vor manca cu totul.
Ajungem unde am intrat in drum pe langa constructia militara parasita si continuam inainte ca sa evitam plaja insa pe acest drum nisipul e foarte moale asa ca suntem nevoiti sa mergem des pe langa biciclete pana ne dam seama ca putem merge pe langa drum prin vegetatie unde nisipul e mai intarit. E o scapare neasteptata pentru ca deja tantarii sunt din ce in ce mai multi si drumul pare ca nu se mai termina. La o intersectie o luam spre stanga pe un drum plin de pietre pe care alergam spre prima constructie de langa lacul cu cos care seamana cu o casa pescareasca si se vede in departare. Dupa inca cativa km gasim constructia si ne dam seama ca ar fi trebuit sa o luam putin la stanga inainte de ea pentru a evita mersul pe plaja. Pare insa o alternativa echivalenta avand in vedere mersul pe langa toacla pe drumul cu nisip moale.

Alergam urmariti de tantari, gasim masina si impachetam totul in 5 minute. E deja 6:30 si roiurile se pregatesc sa atace. Scapam de Vadu si deabia in Corbu ne oprim sa mai aranjam un pic bicicletele in spate. Remarcam cu surpriza ca avem 3 pene. La intoarcere in Bucuresti gasim spini in toate rotile, probabil ca scurtatura prin ciulini n-a prins prea bine. Oricum, ne intoarcem bucurosi si multumiti de excursia noastra.

Ganduri la final: am facut in total 44 km pe grind si probabil ca am fi putut ajunge si mai departe daca am fi plecat mai de dimineata sau am fi avut un plan pe 2 zile. Oricum ar fi, cel putin lantul trebuie curatat si uns dupa o astfel de excursie, dar asteptam cu nerabdare sa o planificam pe urmatoarea. Daca planuiti ceva similar nu uitati de apa, creme de soare si tantari.

Leave a Reply

*