O zi in Macin

Sambata de dimineata, planul era ca de ziua mea sa fac ce-mi place cel mai tare, sa merg cu bicicleta. Iar articolul ar fi trebuit sa se cheme: “O zi in muntii Macin” doar ca pana la urma universul nu uita sa arate ca orice plan ai face sau orice ti-ai imagina, de bine sau de rau ce se va intampla de fapt va fi complet diferit de orice asteptare.

Asa ca duminica dis de dimineata am pornit cu Rodiq si Cata spre localitatea Macin: A2 – Drajna – Slobozia (pe bucata asta drumul era complet decopertat si acoperit doar cu nisip si pietris) – Braila – Smardan (cu bacul) – Macin – Greci.
Next slide
Am ajuns in Greci pe la 10:30. Planul, bazat pe harta, era sa urmam drumul grecilor spre SE pana urca si intalneste dunga rosie si apoi inapoi spre NV pe culme si sa coboram in Greci pe triunghiul albastru.
Next slide
Primii 8 km i-am facut intr-un peisaj superb pe la baza muntilor (dealurilor). Ajungand la intrarea in “parc” am vazut deja ca marcajele de pe harta noastra si cele de pe harta expusa nu prea au mult de-a face. Prima urcare am facut-o printr-un fel de sant adanc, drum adancit de 4×4. A trebuit sa urcam cam 700m pe langa biciclete.
Next slide
Ajunsi sus drumul a devenit mai lin si am putut merge pe bicicleta tot restul calatoriei. Soare, frumos, padure pe toate partile. Toata culmea e acoperita in partea asta cu paduri dese. Doar o data sau de doua ori am ajuns intr-un loc cu priveliste panoramica. Pana aici totul bine, drumul pare ok, au trecut de curand pe acolo mai multe 4×4. Pare mai curand o excursie prin padure decat una la munte …
Next slide

Next slide
… 2 ore mai tarziu ne era deja clar ca ratacim printr-un labirint de poteci, drumuri abandonate, incercari ale soferilor de 4×4, drumuri forestiere, drumuri de exploatare. “Ziua lui Len” parea deja mai mult scenariul unui film suprarealist low budget filmat intr-o padure parasita. SMS-urile cu: bine ati venit in Ucraina nu faceau decat sa potenteze situatia. La fel si pana incredibila a lui Rodiq cu ventilul retezat. Cu backtracking repetat am gasit pana la urma singurul drum care nu se bloca intr-o mare de urzici, disparea brusc langa un maldar de busteni sau pur si simplu disparea.
Next slide
… am rezolvat macar problema cadoului pe care o sa mi-l fac intors in oras.

Dupa 45 de minute de coborare lina, continua, am ajuns in sfarsit in vale, foarte aproape de satul Nifon. Civilizatia ne-a fost confirmata de sunetul departat al unei dacii 1300 pe drumul pseudo-asfaltat. Era deja ora 16:50. In spate, deasupra muntilor de unde plecasem se vedeau fulgere, pana la masina mai erau cel putin 50 km. Prin trairi intense cerul insorit de dimineata se acoperise cu nori grei de ploaie.
Next slide
De aici a urmat marsul: Nifon – Hamcearca – Balabancea – Horia urmarind un petec de cer fugarit de nori. Nu am vrut insa sa fortam in vre-un fel, eram cu toti cuprinsi de un sentiment foarte ciudat de incredere si multumire, un zen ciudat ca si cum am fi pierdut o mare parte din apasari prin padurea suprarealista.
Next slide
Cateva dealuri, urcari si coborari, cativa stropi de ploaie, si universul lui Rodiq ne-a adus in fata popasului turistic Caprioara, la cativa km dupa Horia, pe la 18:45. Stiindu-le ok si ferite de ploaie, mi-am continuat drumul spre masina. Imediat, a inceput ploaia. Tunete, fulgere. “Ziua lui Len” nu se terminase inca. Am mers prin ploaia torentiala. Totul ud, drumul pustiu, cele cateva masini aud trecut in tromba pe langa mine. Stiam ca nu ma pot opri nici un pic, n-as mai fi putut pornii din nou: Mircea Voda – Cerna – Greci (~ 30 km). Cand am coborat ultimul deal, vazand drumul spre Greci la dreapta ploaia s-a oprit, si in stanga am putut vedea un soare rosu si cald. Am simtit ca toate pacatele mi s-au spalat si am ramas doar eu. Am ajuns la masina pe la 19:50. Mainile amortite, fundul murat, pantofii marinati. 6kg de lucruri ude s-au ghemuit intr-o punga…
Next slide
La ora 21:00 eram pe bac, ultima masina inainte sa plece. Cu toti plini de un sentiment de bucurie si mandrie ciudata. La ora 01:30, tolaniti in canapea, mancam felia de tort mult visata, o motivatie deplina.
You have reached the last slide

5 Responses

  1. La Multi Ani Len!

    M-am bucurat mult, mult de tot sa citesc povestea zilei tale in Macin. Si imaginile mi-au placut. Nu stiu daca sunt putine sau multe zilele "de neuitat" din viata ta. Calatoria voastra prin Macin se califica fara nici un efort pentru o astfel de zi.

    Ce ma face oare sa regret ca nu am fost cu voi?

    gheo

  2. :)) eu am ramas cu convingerea (deloc constructiva) ca oricat de nepregatiti am fi, e suficient sa avem grija unii de altii ca totul sa se termine cu ceva bun – in cazul asta, cu tort. La multi ani!

  3. Multam mult Gheo. O lasam pe data viitoare :)

  4. Proud of you all !! Happy Birthday Len!

  5. Thank you

Leave a Reply

*