Prima evadare 2010

Duminica dimineata, locuitorii partii de nord a Bucurestiului trebuie ca au fost cel putin mirati de numarul mare de biciclisti si biciclete care se indreptau spre DN1. Si mai mirati cred ca au fost cei care ajunsi la Academia de Politie si-au dat seama ca deodata biciclistii sunt cei care domina situatia. Pe bicicleta sau cu bicicleta pe masina mai mult de 1000 de biciclisti (in jur de 1200 conform celor auzite) s-au strans ieri pentru a doua editie a primei evadari. Pe undeva pe la mijlocul fluviului de casti colorate eram si eu, pentru prima data la o competitie de genul asta. Am vazut atat biciclisti profesionisti cat si parinti si copii sau oamenii cu parul carunt.

Fluviu de casti colorate

Fluviu de casti colorate

Startul s-a dat in jurul orei 10 si puhoiul a plecat intr-un mare hei-rup odata cu primii stropi de ploaie prin padurea Baneasa. Diferit fata de strategia de mers in tura in care iti doresti sa mergi in ritm aici scopul e sa o iei inainte, sa depasesti. Nu intotdeauna usor prin marea de oameni sau pe cararile inguste. M-am oprit de multe ori ca sa ocolesc un biciclist cazut sau la coada la o balta. Pe camp mai usor, dar iarba foarte alunecoasa si noroiul cleios de la ploaia care ne-a insotit tot drumul.

Poza de grup

Poza de grup

Am ajuns la prima alimentare, nu m-am oprit si am trecut mai departe, simteam cum transpiratia si ploaia curgeau suroaie pe mine. Imi ridicasem de mult ochelarii deveniti opaci de aburi si noroi si mergeam printr-o alta ceata, a vederii. Nu mult dupa prima alimentare, la o urcare, incercand sa traversez un bucata de iarba umeda m-am trezit la pamant. Nu m-am gandit insa prea mult si ignorand durerea loviturii am continuat mai departe.

Prima bucata e mai mult pe camp, urmatoarele mai mult prin padure. Noroiul cleios m-a fortat de multe ori sa pun piciorul jos dar am continuat sa depasesc in continuu pe portiunile mai largi sau pe scurtele portiuni de asfalt. La un moment dat am ajuns singur, erau multi in fata dar nu imediat. Pentru prima data a trebuit sa ma orientez, pana atunci doar m-am tinut dupa iepuri. Am alergat din nou si pe la 12:10 am ajuns din nou alte grupuri. La un moment dat mi-am dat seama ca pot sa-mi pun ochelarii normali si am simtit o imbunatatire radicala, am depasit din nou. Am ajuns la finish in jurul orei 13:00 plin de noroi si voie buna, imi parea doar rau ca nu mai am cativa km sa depasesc in continuare :)

La finish

La finish

Biciclist convins m-am bucurat de numarul mare de oameni veniti pe bicicleta si sper sa-i vad zi de zi prin oras, junkie de efort m-a bucurat alergarea si adrenalina, am invatat cateva lucruri (cum ar fi ca trebuie sa-mi gasesc niste ochelari mai buni). M-am bucurat pentru cei care au ajuns si pentru cei care au incercat. Cred ca diferenta de greutate fata de anul trecut a fost considerabita datorita ploii si noroiului. Organizarea a fost foarte buna, traseul bine marcat, startul si finishul bine aranjate, un eveniment reusit.

No comment

No comment

2 Responses

  1. […] involuntar dar destul de voiosi (excluzand zona de contact permanent cu saua :)Pe acelasi subiect: len, alin popescu / foto: kerukov, bicla.ro, cubicicleta.ro  _____Foto: Laura Sarbu ______ Autor: […]

  2. […] ceva oameni, si organizatorii ne recomanda sa nu pornim mai departe. Vorbesc la telefon cu Len, a ajuns la finish. Ma intalnesc cu oameni cunoscuti si schimbam cateva impresii despre noroiala si […]

Leave a Reply

*