Surmont MTB maraton

N-am prea fost la maratoane chiar daca merg des cu bicicleta pe munte. Parca am deja destul de multa competitie, scopuri si adrenalina in viata de zi cu zi asa ca prefer sa ma bucur mai mult de trasee decat poti sa o faci in timpul unui maraton. Insa in ultimul timp m-am stresat din nou cu genunchii si toata lumea in jur pare ca e bolnava de ceva cu oasele asa ca in mod surprinzator am simtit nevoia sa demonstrez ca sunt in stare sa fac un maraton si sa am astfel un “pozitive excitement”. Asa ca pe ultima suta de metri, cu cateva zile inainte de inchiderea oficiala a inscrierilor, cand toate locurile se ocupasera deja, mi-am pus ceasul sa sune la ora 20:00 ca sa prind un loc la Surmont MTB maraton la Azuga, la traseul lung.

Duminica de dimineata, dupa ce sambata am facut o sesiune de salata de paste cu cartofi am pornit la drum. Incet, incet parcarea de la Azuga din fata partiei de ski a devenit neincapatoare de masinile venite cu participanti.

Surmont maraton 2011

Surmont maraton 2011

Se anunta o zi torida. Mi-am gasit un loc la umbra in asteptarea startului. Dupa o scurta incalzire m-am prezentat la start care s-a dat la ora 11 fix. Trupa a plecat pe traseu intr-o tromba de praf. S-a dat startul pentru traseul lung si scurt in acelasi timp dar cei din traseul lung au avut prioritate la locurile din fata. Nu mi-am pus in cap sa-mi omor picioarele din prima asa ca am lasat grupa initiala, si norul de praf sa se indeparteze dar pe prima bucata de 11 km, pe un drum forestier pseudo-pietruit, in urcare usoara, am depasit cativa concurenti care s-au lasat purtati de val si obosisera deja. Drumul forestier s-a transformat apoi in drum prin padure cu urcari si coborari care se puteau face in sa. Nu m-am oprit la primul punct de alimentare si nici la al doilea unde traseul lung si mediu s-au separat. De pe la km 17 a urmat o urcare din ce in ce mai grea doar de push-bike. Cativa au facut-o in sa dar cu aceiasi viteza. Urcarea a continuat in mare parte tot push-bike prin padure si apoi in gol alpin. La un moment dat, pe la km 20 urcarea parea ca se termina, am luat-o un pic in jos, cineva din spate a venit dupa mine pana cand al doilea din spate a inceput sa tipe dupa noi ca trebuia sa o facem la dreapta. Probabil am pierdut semnele din iarba care nu erau foarte vizibile. Am continuat inca 4 km pe urcare. Ajuns sus, la 1700m, un arbitru nota numerele insa din pacate nu avea si apa, doar un bidon din care am luat si eu 2 guri. Pe drum, impingand, la un moment dat m-am uitat in jur si am ramas surprins de perspectiva. Pentru un moment mi-a parut rau ca sunt pe fuga si ca nu am vazut-o pana atunci. Drumul a continuat cu portiuni de coborare si apoi cu inca 2 urcari pana in jur de 1700m. Si aici, pe ultima urcare am observat in ultimul moment sageata care indica sa nu efectuezi toata urcarea ci sa incepi o coborare rapida care ajunge la lacul Gavan.

Aici m-am intalnit cu cei din tura medie, dupa urcarea grea spre Gavan. Am depasit destul de usor pe urcarea lejera de dupa lacul Gavan si pe coborarea care se termina in niste serpentine care mi-au placut foarte tare. Am facut un singur stop, putin dupa cabana Brusturet la un izvor marcat “apa”. Dupa serpentine urmeaza o coborare pe drum forestier si apoi o urcare tot pe drum forestier. La finalul urcarii era punctul de alimentare 3. Am luat in fuga o banana si niste apa. A urmat coborarea pe drumul forestier si care s-a oprit brusc cu un cod la dreapta, prin padure. Aici se separau din nou traseele mediu si lung.

A urmat o perioada de drum prin padure pe care am facut-o singur. Doar la un moment dat m-am intalnit cu Tibi (cum voi afla mai tarziu) care isi facea o pana. Era ok asa ca am continuat. Drumul prin padure se termina intr-un forestier abrupt, de fapt o partie de ski la capatul caruia se desfasura proba “King of the mountain”. Eu am facut insa un lung si destul de dureros push bike. Daca pana acum glicogenul din pastele de ieri si viermii de la sugus au fost de ajuns acum am luat o tableta de glucoza pentru ultima suta de metrii de urcare. Sus era un alt punct de alimentare, de data asta cu geluri, bauturi energizante, apa si banane. M-am multumit in fuga cu o jumatate de banana si apa. A urmat o coborare rapida si spectaculoasa. Chiar cand sa ajung jos cineva tipat la mine sa am grija la busteni. Era tot Tibi, care ma depasise pe coborare si era la a doua pana, un snakebite pe bustenii de la capat. I-am dat camera mea si am pornit la drum pe ultima urcare din concurs. A fost grea si deprimanta si mi-am simtit genunchii la fiecare pas, muschii incolaciti ca un sarpe, pulsand. N-am fortat, am numarat cate 100 de pasi de urcare si pauza de 10 respiratii pana am ajuns sus.

De aici numai coborare, mi-a explicat unul din organizatori. Coborare prin padure, solul un pic mai instabil, noroios si cu profil de transee. Am coborat pana am ajuns in drum forestier de unde am luat-o la dreapta, la vale. Ceva era insa in neregula, nu mai erau urme. M-am intors si am gasit un pic mai sus, pe urcare, semnele pe jos. O urcare scurta urmata de o coborare si de finish. Eram prea ametit sa aud al catelea am iesit, o sa vad maine pe net, important e ca am terminat (update, am iesit al 13-lea la categoria mea). Am dat cipul si m-am uitat la ceas, era 15:40, am facut 4h si 40min. Mi-a luat un pic sa-mi revin, am masat genunchii si am luat-o spre casa multumit. A fost o tura frumoasa, aproape, un traseu greu pe l-as caracteriza ca fiind format din push-bike si coborari frumoase. Chiar daca marcajele si pozitia punctelor de alimentare au lasat un pic de dorit inteleg efortul de organizare si cred ca per total a iesit totul bine.

Acum scriu asta inainte sa pun niste foi de varza la genunchi, preventiv :)

Leave a Reply

*