Atena, ziua 2

Reusesc sa dorm mult mai bine decat in canapeaua de acasa asa ca odihnit pornesc pe strazi, Panepestimiou, Stadio, Kolokotroni printr-o mare de oameni ce se duc la job ma aflu si eu, grabindu-ma ca de obicei sa nu intarzii, grabindu-ma sa termin. Ce pare sa caracterizeze toate aceste strazi sunt chioscurile colorate de ziare, margele si palarii si tarabele cu cirese care dau culoare si viata. Inconjurat pe toate partile de banci si birouri sunt cufundat in lumea oamenilor la camasa care tinandu-si in mana cafeaua ritualica se indreapta cu pasi potoliti spre birou.

Ajung, astept si asa incepe o lunga zi de omorat neuronii …

Dupa 8h30min, fara nici un pic de pauza in care am tras incontinu de minutul urmator pentru inca un pas, inca o configuratie, inca un test scap pe la 17:45. Sper ca nu au mai ramas probleme ascunse pentru maine si ma indrept hotarat spre Acropolis. De la Sintagma la dreapta si pe urma la stanga ajung spre drumul care urca prin dreapta dealului. Tarai cu mine camasa, costumul de birou si laptopul. Deja pe la jumatatea drumului, luptandu-ma din nou cu soldul si genunchiul imi doresc sa ma asez pe o banca intr-o mare de sudoare insa scopul e aproape si ca intotdeauna gonesc fara sa ma pot oprii.

Dupa 12 eur si o discutie de convingere ca sa pot intra cu rucsacul ma aflu in sfarsit la poala dealului ce incununeaza epoca greceasca clasica. E foarte aproape de ora inchiderii si nu e multa lume. Inviorat un pic urc cu voiosie pana in varful care domina Atena. Aici, acum foarte mult timp oamenii au construit atatea minunatii, ca pe urma alte civilizatii sa-si umple muzeele ciupind cat au putut. Acum majoritatea elementelor sunt replici ale originalelor si se incearca repararea erorilor de consolidare de la inceputul secolului trecut. Mare parte din monumente sunt incadrate de schele brutale de otel. Imi imaginez sentimentul de incredere si mandrie pe care un atenian l-ar fi putut avea domnind cu privirea asupra vaii si cum constructia ar fi impresionat pe trecator.

Sontac, sontac pornesc spre vale condus de valul de oameni care coborand de pe Acropole la ora inchideri bulucesc stradutele stramte. Incerc sa scap spre un mal si ma trezesc dezorientat, pe strazi necunoscute. Toate imaginea de pana acum despre Atena capituleaza inconjurata de tarabe murdare, de marea de oameni care vand si striga de toate. Am nimerit in vadul turistic al zonei si alerg aproape 10 minute ca sa ma reintorc la imaginea mai curata fara insa a mai regasi sentimentul de pana acum. Imi raman in cap magazinele de tricouri, suveniruri, masline, alune si oamenii care incearca sa-ti vanda bilete la negru la nu stiu ce concert sau spectacol. Imi aduc deodata aminte de tigancile care cerseau la Il Doumo.

Mai am inca o intalnire care se prelungeste cu masa asa ca ajung frant la hotel unde ma las din nou, strapuns cu ascutime in sold si genunchi, prada cuvintelor care linistesc mintea obosita.

Leave a Reply

*