Jesi, Ancona, ziua 2

7:20: m-am trezit inaintea ceasului, am dormit o multime, a fost cald, nu ma mai dor genunchii.

8:30: inca mai astept colegul cu care trebuie sa fac instalarea, nu l-am vazut niciodata. Ii intreb pe cei care stau singuri la micul dejun, din fericire nu sunt multi. Intr-un final ajunge, luam micul dejun. Ma gandesc sa compensez pentru ziua de ieri dar nu prea ma incanta nimic. Luam un taxi pentru 2 km. Ajungem in mijlocul campului, ceata, un singur mare complex al bancii. Pentru cei care s-au mirat ce cauta o banca in camp, raspunsul e simplu: la o banca partea de relatii cu publicul e de obicei mica. Ce conteaza de fapt e cum se misca banii, cum se investesc, ce se intampla cu ei. Asta se intampla in relatii cu alte banci, pe varii piete unde se manipuleaza diferite instrumente, cum ar fi obligatiunile (bonds) cu care am eu de-a face si altele mult mai complicate. Asa ca nu e stupid sa ai o banca in mijlocul campului atata timp cat ai legaturi la burse, feeduri de date si brokeri care sa faca bani.

Obtin o cartela de access destul de simplu si ajung la destinatie. E o camera mica, un fel de debara, o masa la care stam 3 oameni, 3 laptopuri, 2 unitati, 2 tastaturi si un monitor. In plus mai sunt si dulapurile unde isi tin lucruri si haine cei din camerele alaturate. Am insa cablu de retea si conexiune directa la server. E prima data cand mi se intampla asta. De obicei procedura consta in a copia de pe laptop pe usb, a merge pe un terminal windows unde copiezi ce ai pe usb si de acolo prin FTP pe server. Cu putty si tot transferul pe usb pierzi o gramada de timp si de nervi. Am si un net partial in exterior, dar nu pot ssh sau altceva. Oricum, e bine, foarte bine, imi ia jumatate de zi efectiva sa instalez tot pe unul din nodurile clusterului. Nu sunt foarte convins ce se intampla cu hostid-ul pe celelalte noduri.

Pranz, mergem la cantina, stam la coada si putin de vorba despre joburi si tehnologii. Mananc mezze maniche (adica jumatate de maneci de camasa) cu sos sicilian si involtini cu spanac. E un pic cam mult pentru mine, nu regret ca n-am mancat mai mult de dimineata. Inchei cu doua mandarine super aromate. Pe urma o mica cafeluta (eu nu cafeluta) si o plimbare prin curtea interioara din centrul complexului, discutii despre orasele lumii, pe unde am umblat. Ne punem de accord ca ne place Amsterdam.

Colegii mei din birou lucreaza la cate o alta instalare fiecare. De fiecare data cand au o problema suna la telefon sa intrebe. Nu cred ca se uita niciodata pe net, chiar daca sunt chestii foarte de nisa mai nou aplicatiile sunt java si web si au probleme de jdbc la care sigur se gasesc idei online. Incerc sa-i ajut un pic ca sa-mi mai treaca si mie timpul si sa termine si ei mai repede ca sa putem pleca.

18:33: inca in birou, e o problema de conflict de subiect pe rendezvous care ne tine pe toti, scriu randurile astea.

20:30: mergem undeva in oras. Baietii vor sa manance bine desi eu inca ma simt plin de la pranz. E o bodega mica unde cineva sarbatoreste ceva, o masa lunga lunga cu oameni zgomotosi. Nu exista meniu si ii las sa aleaga. Mai intai aperitive: rosii si ardei copti cu ceva deasupra, salumi si sunca, cartofi copti cu ulei, o paine speciala, un fel de salata de spanac desi nu era spanac. Incerc sa mananc cate un pic din toate, dar nu prea mult, sunt bune dar nu destul incat sa vreau sa ma indop. Ce ciudat, acum catva timp mi-era asa de usor sa mananc, acum imi e greu. E si un vin rosu, destul de acru pentru criteriile mele si fara prea multa aroma. Apa e buna. Speram sa se fi saturat dar n-am cum sa refuz si pastele, tot pe principiul cu un platou mare, asta e bine. Iau doar 3 ravioli umplute cu o pasta alba facuta din faina si oua. Nu sunt rele insa au gustul budincilor lui mama ceea ce nu e un compliment. Ma simt cumva umflat pe nevrute dar apreciez bunele intentii. La sfarsit grappa, foarte foarte tare. O sticla galbena cu niste betigase la fund. Vinul si grappa au simplificat conversatia foarte tare. Mai devreme ma intrebasera cati ani am, am primit aceiasi intrebare si la Genova, fusesem estimat la 25, ma simt tare tare bine :) Discutam despre joburi, despre munca, sotie, familie. Amandoi au in jur de 35, nu sunt insurati, le e frica sa se simta batrani. Au acelasi set de probleme nerezolvabile cu care m-am luptat si eu atata timp. Cumva asta ne apropie. Dezvoltatori, s-au saturat de buguri, support, in 5 ani ce-o sa faca, unde sa se duca? E greu sa anvansezi ca developer. Principiul e sa angajezi orizontal, pe deasupra, nu pe verticala din interior. Ii intreb daca ar vrea sa incerce ceva pe cont propriu. Intrebarea ii surprinde, ar vrea doar un job mai bun, mai bine platit, cu posibilitati de avansare, sa fie in mijlocul dezvoltarilor, lucruri interesante, nu sa faca suport. Ii inteleg prea bine doar ca problemele astea nu au neaparat un raspuns. In ultimul timp nu m-am mai gandit la asta si problemele ma lovesc un pic. Ce voi face in 5 ani? Si pe urma? Nu poti sa fii programator pana la 50 ani. Cauti o companie mare unde sa iesi la pensie? Cauti o companie mica unde sa poti sa faci chestii interesante, sa ai un pic de libertate? Intrebari fara un raspuns exact. Le evit si eu, m-am luptat mult cu ele si au cam trecut peste mine. Ma gandesc la viitorul scurt, de cateva saptamani, la perne rosii si lampi portocalii, e de ajuns acum.

11:00: in pat, atins un pic de subiecte, scriu. Poate ar fi trebuit sa beau si eu grappa. Daca ar fi fost limoncelo poate. Noapte buna.

Leave a Reply

*