T – 3

M-am trezit cu soare si frig. Chiar si dupa un escargot (pain au raisins) si 20 minute de mers pe jos am ramas cu mainile inghetate asa ca valul de oameni iesiti din metrou m-a luat pe sus, m-a invartit. M-am lasat dus.

[Ok, nu zic nimic despre ce fac]

Nu dureaza prea mult si sunt prins intr-o discutie stupida despre responsabilitate. 3 oameni, suparati ca unul din sisteme nu merge de vineri incearca sa dea vina unul pe altul si pana la urma se hotarasc sa dea vina pe cei ce nu sunt de fata si sa scrie mailuri pentru a afla a cui e responsabilitatea. Nici unul nu cauta o solutie sau incearca sa rezolve problema. Cum toata discutia poate dura zile ma decid sa intervin. Problema, la nivel cel putin basic de configurare imi arata ca de fapt nici unul din cei de fata nu are vreo idee despre ce e vorba. Asa ca o solutie, e adevarat temporara, dar pe care ar fi gasit-o pe google oricine cat de cat motivat sa rezolve in loc sa paseze mi-a adus macar un avantaj: un IP si acces la net, evident filtrat.

Din cand in cand mai vin oameni, stau de vorba, nu se grabesc. Incerc sa-i ignor. Cineva povesteste cum si-a pierdut el toata vacanta avand grija de sotia care s-a imbolnavit. Cum a putut sa faca asta chiar in vacanta?

La pranz sunt sfatuit sa-mi inchid laptopul intr-un sertar ca sa nu se fure. Mananc pui cu piure in zgomotul asurzitor al cantinei in care rasuna toate limbile pamantului. In dreapta engleza, in stanga spaniola, ambele prea tari pentru orice fel de conversatie in mijloc.

Problemele sunt clare, exista doar ca am impresia ca toti cauta o solutie miraculoasa si imposibila. Ma limitez la a cauta solutii simple.

Scap destul de greu aproape de 19, chiar cand colegul meu incepe sa-mi enumere noi probleme, din cand in cand pare sa-si aduca aminte de cele 2 fetite si incepe sa munceasca, pe urma uita si ia o pauza. Chiar daca detaliile tehnice nu sunt foarte clare are o imagine foarte buna de ansamblu si cunoaste sistemele bine. E doar timpul asta care trebuie umplut zi de zi care i-a incetinit ritmul.

Iau metroul pana spre centru. E deja totul inchis, o iau incet incet inapoi pe jos printre magazine orientale, saormerii, traiteurs grecs. E deja 9, obosit, nu mai rezist “boulangerilor” orientale si intru in a 3-a. Imi iau un rotocol portocaliu. Un sul fin, aproape transparent din faina si miere (zlavia). E bun si dulce. Pe urma imi pare rau, dar e deja tarziu, sunt in pat.

Leave a Reply

*