T – 4

Am plecat din Bucuresti cu inima stransa, parca niciodata nu mi-a fost asa de greu sa plec. “Misiunea” asta parea o lesa grea, un pret prea mare de platit. Nu mai am “curiozitatea” de la inceput. Inteleg pretul si ce obtin cu asta. Si nu, nu e vorba de bani ci de ceva un pic mai subtil.
Dar ieri era greu, combinat cu hubloul intunecat si zborul cam agitat (sau poate era la fel ca de obicei, doar maximizat de restul starilor) n-am reusit sa dorm si mi-am petrecut timpul numarand minutele pe ceasul vecinului – singurul moment cand imi lipseste un ceas de mana e atunci cand zbor.
Spre final se mai curatasera norii si prin gaurile de pamant se vedeau luminile galben-portocalii-cald ale aglomerarilor.
Poate pentru ca simteam nevoie de un pic de “penance” am luat metroul. Am schimbat de 2 ori, de fiecare data intrand intr-o lume mai murdara pana ce am iesit intr-un final, in Istambul, sau cumva pe aproape. Trecut putin de miezul noptii, plin de oameni, kebab, magazine deschise as fi putut chiar sa-mi cumpar un covor persan cu un upgrade de culori fosforescente.
Dupa 1h de masina, 3h de avion si 2h de aeroport si metrou am adormit intr-un final intr-un pat inghesuit intre doi pereti uitandu-ma la Grey’s Anatomy in franceza.

Leave a Reply

*