Tunisia day 2 (Tunis – Kairouan – Sbeitla – Tozeur)

Ziua de azi a inceput cu asteptarea masinii, 9, 9:10, 9:15, 9:30, 9:45. Dupa ce am semnat niste hartii pe care nu stim foarte bine ce scria si s-a facut o copie dupa card, cu cheia, “methode tunisiene”, am pornit la drum, pe autostrada. Dupa nici 10km am reusit sa facem cea mai desteapta chestie si anume sa ramanem fara motorina. Nici un bec, nimic, gata, la umbra unui pod pe autostrada.

Next slide

 

Am reusit sa pornim iar la drum dupa inca 30 min, in directia Kairouan. Peisajul verde, de primavara, soare si frumos. Soseaua buna, traficul in viteza maxima. Pare ca viteza minima e 100km/h indiferent ca esti tir, masina usoara sau pickup plin cu oi sau butoaie, claxoane, depasiri, dar asfaltul bun, fara prea multa frica de gropi. Doar in unele locuri niste saritoare nemarcate si foarte dureroase.

Next slide

La Kairouan moscheea are o maretie simpla, neincarcata, deschisa, foarte diferita de ce ma asteptam. Am ajuns chiar la timp inainte sa se inchida.

Next slide

In medina alterneaza usi albastre, cu pereti albi, cu usi din lemn masiv, cu maldare de gunoaie si pisicile aferente, vagaboande. Nu era lume multa, cativa copii. Deabia in centru, cateva magazine cu dulciuri traditionale umplute cu pasta de curmale, marochinarie, tigai sau bidoane. Am luat un pic din toate, o geanta, dulciuri pentru toata lumea (ne-au pacalit groaznic), si bidoane pentru masina. Am mancat de pranz la unul din putinele restaurante din zona, doua mese in piata. Am cautat un alt drum pentru intoarcerea spre masina, pe langa zidul de caramizi si apoi din nou printre usi albastre, gunoaie, copii si nelipsitele ceainarii, pline doar de barbati. O lume un pic prea murdara, prea masculina. “Ghizi” de ocazie care vin dupa tine, negocieri de la 130 la 20DT. Saracie.

Next slide

Next slide

Am continuat apoi spre sud, prin acelasi decor din ce in ce mai desertic, un desert plin de plastic, pungi, sticle, spre situl arheologic de la Sbeitla, insa am ajuns chiar la 5, dupa inchidere. N-am reusit decat sa facem cateva poze prin gardul care delimiteaza ruinele, inca majestuoase dupa atatea mii de ani, de casele si drumul acoperite de praf si plastic.

Next slide

Next slide

O mare parte din restul drumului spre Tozeur l-am facut pe intuneric, sub un cer cu 1000 de stele. Am cautat indelung hotelul (mai mult un fel de vila, rezidence) fara succes, pana cand, parasiti de tehnologie, am fost indrumati spre locatie. In Tozeur, aproape de aeroportul care aduce atatia straini la marginea desertului, e statiune si asta se vede in calitatea si numarul hotelurilor. Pentru 60dt am obtinut o camera frumoasa, piscina (neincalzita insa), baie si multe prize. Chiar si net pe care n-am apucat sa-l incerc. Stand acum in pat, incerc sa gasesc mai multe cuvinte pentru ziua de azi. Au ramas doar kilometrii, drumul si oboseala zilei.

Leave a Reply

*