Tunisia day 5 (Matmata – Tataouine – Ksar Ouled Dabbab – Douiret – Chenini – Ksar Ghilane)

E ora 6 la Ksar Ghilane si deabia m-am dezghetat un pic dupa o noapte la cort pe nisipul ud care ne-a secatuit complet de caldura. Am facut un ceai cu curmale, doar o mica parte din cele 20kg de curmale deglet nour din bena, asezate frumos in cutii de 1 si 2 kg. Asta pana la prima pista cand totul s-a umplut cu un praf fin. Pe urma a plouat torential si cutiile s-au transformat in terci. Aseara, unul din bidoanele cu motorina a curs. Obositi, n-am avut putere decat sa scoatem toata amestecatura de bagaje, conserve, masline, portocale, curmale, nisip, udatura si motorina si sa o intindem pe jos. Si asa s-a terminat o zi care a inceput cu un potop de ploaie.

Next slide

Ne trezisem pe la 7, dupa o noapte in casa troglodita, cu planuri mari pentru ziua de ieri. In casa sapata in pamant era cald insa plouase toata noaptea si deja incepusera sa cada bucati mari din tencuiala exterioara. Am mai stat un pic si pana la urma am plecat prin nor si balti in directia Tataouine, adevaratul Tataouine. Pana am coborat din munti ceata era atat de groasa incat nu se vedea nici marginea drumului.

Next slide

Pe urma, pe masura ce ieseam la campie, s-a mai luminat, dar a continuat sa ploua torential.

Next slide

Am luat masa la Tataouine, putin inainte de 2, intr-un restaurant local unde am mancat cea mai buna salata tunisiana. Poate mi-era foame, inca racit, cu gatul iritat, insa supa de orz cu salata si niste pui mi s-a parut una din cele mai satisfacatoare mese de pana acum. Afara inca ploua si strazile se transformasera in adevarate paraie tumultoase.

Am luat motorina si am pornit spre Ksar Ghilane cu speranta sa ne putem opri macar la inca cateva din Ksarurile de pe drum. Putin inainte de Chenini, am luat un ghid care aproape ne sarise in fata masinii si ne-a convins cu entuziasmul cu care isi repeta povestea. Daca e sa alegi un ghid, macar sa fie deschis si entuziast. Ultimele amenajari prin zona fiind cele din tipul romanilor ghidul ne-a povestit despre depozitele de grane si barajele pentru retinut apa si solul pe un fel de terase cu maslini, palmieri sau grau. Tocmai vroiam sa vedem un astfel de depozit de grau cand ne-am intalnit cu o masina cu 2 localnici care pareau sa pazeasca un astfel de depozit. Au facut cu farurile si au venit repede spre noi. Ghidul speriat ne-a zis sa plecam repede, ca nu-i cunoaste, am dat cu spatele si a urmat o urmarire ca-n filme. Parea deja o schema binecunoscuta. Ne-am oprit doar la intrarea unui oras unde dupa niste replici destul de ascutite s-a clarificat problema si ne-am despartit amiabil. Aparent cei doi pazeau depozitul si au fost un pic contrariati de un pickup cu numere tunisiene intrand pe proprietatea lor.

Next slide

Am inceput turul cu Ksar Ouled Dabbab, un ksar partial renovat si transformat intr-un mod destul de neplacut. L-am vizitat totusi in ciuda vantului napraznic. Macar undeva pe drum se mai oprise ploaia. Urmatorul popas a fost la Douiret, deja mult mai bine, un ksar cu 3 etaje, conservat fara prea multe elemente moderne. Majoritatea camerelor sunt sapate in peretele de argila. Sunt sute de astfel de camere.

Next slide

Ne-a parut bine de ghid, care stia foarte bine ce sa ne arate in interior si a continuat sa fie la fel de entuziast in povestire.

Ultima etapa a fost la Chenini, o adevarata citadela 5 etaje sapate si construite in stanca langa un canion natural. Si aici am reusit sa ajungem pana sus, o priveliste desavarsita. Mai sunt doar cateva familii care locuiesc aici insa la un moment dat probabil ca puteau fi mii de oameni. Chiar daca turul a fost in directia inversa celei planuite a fost mult mai bine, crescator si culminand cu Chenini.

Next slide

Am lasat ghidul, vizibil obosit si inghetat, in noul Chenini de unde l-am luat si, pe ultimele raze de soare am pornit la drum, pe pista, spre Ksar Ghilane.

Next slide

Pista e destul de proasta si drumul s-a dovedit un pic cam dur pentru capacul de la bena, pe care l-am legat cu sfoara, si pentru un bidon de motorina din care au curs, pe la dop, cam 4 degete. Am reusit sa continuam, incet, cu multe hopuri. Din fericire insa fara praf. Deabia acum se golise partial cerul lasand sa ne priveasca cateva stele. Ca sa mai scurtam din pista am facut un ocol sa intram pe asfalt. Chiar la intrare am fost opriti de cativa militari care, pentru prima data, au studiat cu atentie pasaportul, actele si contractul de inchiriere al masinii. Am mai fost opriti de multe ori dar, de fiecare data, un bonjour a fost suficient pentru cale libera. Am ajuns la Ksar Ghilane pe la 21:30 ajungand astfel la inceput povestii. Si iata ca intre timp a iesit un pic soarele si s-a facut parca mai cald asa ca voi incerca sa profit de un pic de somn.

Leave a Reply

*