Tunisia day 7 (Ksar Ghilane – Chenini – Douiret – Tataouine)

Bateria de la mini-laptop s-a terminat la putin timp dupa ce am scris ultimele randuri. Stau intr-un pat inghetat, intr-o camera inghetata, cu pereti ganditi sa tina racoare vara, fara sa ma fi schimbat de cateva zile bune si nu-mi pasa, e frig si sunt racit. De o zi jumate iau antibiotice si deabia acum pare sa-mi fie un pic mai bine. Speram la o camera calda si civilizatie dar aici camerele nu sunt incalzite si au doar aer conditionat. Regret grotele calde de la Douiret unde ne-am oprit sa vedem un hotel troglodit pe drum spre hotelul asta “chic”. Vara poate ar fi ceva dar acum in frig nu e tocmai bine. In grotele sapate in argila e cald si bine. Ne-a povestit un geolog, care exploreaza pentru Knauf regiunea, despre argila cu gips care refracta si tine caldura. Iluzia civilizatiei ne-a pacalit.

Next slide

Dupa noaptea nedormita si inghetata in cort la Ksar Ghilane am reusit sa-mi fac pe la 6 un ceai indulcit cu curmale. Mi-a fost bine un pic si am incercat sa mai adorm dar nisipul ud tragea infiorator. Pe la 9 am mai facut un ceai si am continuat cu paracetamoale si nurofene. De cu seara mi se parusera un pic amuzante corturile puse pe masini dar acum le-am invidiat, cu saltele moi, departe de frigul nisipului.

Next slide

S-a pornit dupa pranz, pentru un test de desert: cele 10 masini de teren, venite de peste mari si tari, super echipate si o pickup inchiriat. Nisipul era inca ud si destul de tare dar asta nu inseamna ca nu puteai ramane usor intepenit pe coama unei dune sau undeva unde batuse vantul si se uscase. Asta e insa distractia, sa te blochezi, sa te traga, sa rupi masina. Nu mi-am inchipuit niciodata cat de fin poate fi nisipul asta care pare sa intre peste tot. M-am dat si eu un pic pe dune. Pui in Lo, pornesti cu a 2-a sau a treia si turezi constant. Cand urci turezi pana un pic dupa varf, doar un pic sa nu ramai acolo, apoi ridici pedala si incetinesti sa vezi ce te asteapta, te rupi, intri in bot sau treci mai departe. Decizi repede pe unde sa o iei, nu exista drum predefinit. Uneori o iei pe urmele celor din fata, uneori nu. Daca nu reusesti sa urci atunci te lasi sa curgi la vale si incerci din nou. Daca te blochezi opresti, daca turezi te ingropi si ai ramas acolo.

Next slide

Next slide

Masina ca o barca, a noastra e joasa, se inclina usor dar G-urile, cu corturi si canistre deasupra par sa cada. Daca te opresti pentru o poza risti sa nu mai gasesti masina, urmele dispar repede si dunele, mai inalte decat masina, arata toate la fel. Incepuse deja sa bata vantul tare. Nu ai cum sa faci poze, nisipul fin omoara orice mecanism. Deja zoom-ul scartaie dureros.

Next slide

Next slide

Next slide

Am incheiat tura cu o vizita la fortul roman si intoarcere pe dune. S-a stricat doar o masina si s-a facut o pana. La intoarcere am mutat cortul, am pus un strat de frunze de conifer, in cort un plastic de acoperit masina, izoprenele, un sac deschis, sacii si inca un sac deschis luat cu imprumut. Intre timp am trecut pe antibiotice, am facut numeroase ceaiuri si supe, noroc cu butelia pe care am luat-o dintr-o inspiratie salvatoare. Imi place ceaiul cu curmale.

Next slide

A fost o noapte mai buna, am reusit sa dorm. Iesitul insa din cort pentru pipi a fost imposibil, noaptea a plouat din nou si de dimineata a fost iar frig rau. Trezirea generala s-a facut in zgomot de stranuturi si suflaturi de nas.

N-am mai plecat in desert, oricum tura ar fi fost prea lunga, se amanase din cauza ploii si nu mai era timp, pentru noi cei cu bilete de avion. Traseul pana la BirAouine (Lost See) dureaza minim 16h deci minim 2-3 zile si apoi pana la Tembaine (Camp Mars) inca 1-2 zile. Am zis sa mai stam un pic si sa ne intoarcem in Tataouine ceea ce am si facut dupa inca o tura pe dune pana la fort. Am incercat sa negociem un dromader dar n-am ajuns la un pret bun. Tuaregii nu negociaza la fel. Intoarcerea pe piste, cer inorat si cativa stropi de ploaie. Nu mi-as fi inchipuit niciodata ca poti sa vezi nori negri de ploaie peste dune si sa bata un vant rece ca sus pe Iezer toamna.

Next slide

Ma dor genunchii si incheieturile si ma lupt un pic pentru optimism. Maine o sa ma trezesc sanatos!

Leave a Reply

*