Oameni, case #2

Spre N-V e o casa care are mult calcan in curtea mea de lumina la fel cum si eu am mult calcan al casei scarii spre ea. Totusi casele se ating foarte putin, cam 1m. Accesul e de pe o strada paralela insa poarta e acoperita cu tabla inalta, la fel si geamurile, nu exista sonerie si bataile repetate in poarta sau in geam n-au dat nici un rezultat. Vecina de jos, doamna S mi-a povestit ca acolo sta “nebunul”. I-a spart geamurile, n-are apa, n-are curent, nu iese, nu vorbeste, a spart zidul sa intre in casa ei, a pus ceva puturos intr-o noapte de vara si multe altele. Asa ca nu vrea sa auda de el. Putin mai departe, un alt vecin cunoaste si el povestile si completeaza: “asteapta si acum sa vina americanii”. Asa ca m-am pus pe spionat cautand un moment cand “nebunul” iese in curte. Dupa cateva zile il vad. Strig: “Buna ziua!” Nu se intoarce, nu ma aude. Cobor jos repede si ma cocot pe gardul care ne desparte: “Buna ziua!”. De data asta ma aude, se uita la mine si fuge repede inauntru.

Dupa inca cateva zile de spionat il vad din nou, fuga iar jos, de data asta ma sui pe scaunul pregatit dinainte: “Buna ziua!”. Se intoarce spre mine: “Buna ziua”. Ii zic ca as vrea sa fac niste reparatii, sa repar tencuiala cazuta, etc. “Bine”, zice si fuge iar in casa pana sa-mi revin din uimire.

Iar astept cateva zile, o saptamana, pana il prind din nou, alerg, scaunel: “Buna ziua, stiti, cu reparatiile…” De data asta are chef de vorba. Ma pofteste la el in curte, peste gard, bineinteles. Ma duc iau scara si o previn si pe vecina de jos sa vina sa asculte, ca martor, ma gandesc. Ma sui pe scara la el in curte, vecina se aseaza pe scaunel. Aflu ca il cheama domnul F. si in ciuda faptului ca e imbracat intr-o pijama rupta si niste papuci cusuti imi povesteste despre constructii, despre casa in niste termeni coerenti. Nu e foarte batran, pe la 50 ani. E super ok sa repar calcanul (oricum el il vede), pot sa pun schela. Foarte incantat dau sa plec dar domnul F. are inca chef de vorba si incepe sa-mi arate niste crapaturi, imi explica cum i s-a crapat casa cand s-au construit niste blocuri la cateva strazi mai departe (ca s-a miscat pamantul), cum fierul e rau (si-mi arata un stalp unde a cazut tencuiala si se vede o bucata de fier beton, deh! ca fierul s-a incovoiat si a spart totul) … apoi ma roaga sa-l astept un pic, vine cu un borcan si-mi explica cum substanta de acolo e de la cutremurul din 77 pentru crapaturi … dar de fapt si el vrea sa-si repare casa … si o sa o dezmembreze si o sa o mute un pic mai incolo, si-a facut si calcule … dar la fel de bine face un bloc … sau se muta la tara … ca oricum e poluat aici … dar la cum e situatia politica mai astepta poate un an…

… dupa aproape o ora jumate trec din nou gardul si ma duc in cautarea vecinei care plecase de mult. O gasesc laudandu-mi rabdarea.

Deci vecinul fiind de acord am pornit toata agitatia. Domnul F a fost foarte cooperant si spre amuzamentul muncitorilor in fiecare zi cu soare a iesit sa faca plaja pe bancuta intr-un slip mov deschis, in celelate trebaluind la o cutie veche de aspirator. M-a numit prietenul lui si a tinut si muncitorilor toate teoriile posibile, bineinteles ca sa ma ajute pe mine. Asa ca nu-l voi numi pe vecinul de la N-V niciodata altfel decat domnul F si voi incerca sa-i zic totdeauna buna ziua, cand il zaresc de la balcon (doar daca cand il zaresc face pipi la canal atunci nu-i voi zice nimic).

4 Responses

  1. Eu zic ca povestioarele tale cu vecini ar merita o carticica…fie ea si e-book :)

  2. m-au distrat tare povestioarele acestea doua…

    ceea ce poate nu vezi acum in toate acestea este oportunitatea extraordinara de a-ti pregati dragalasele vecine pentru viitoarea lor functie de baby-sitter, intr-un viitor oarecare… ar trebui sa mai socializezi cu ele, poate te mai alegi si cu cate o farfurie de prajituri sau un borcan de compot… ;)

  3. Prajituri si compot da, facem schimb :)

Leave a Reply

*