Furie

3h de cautat pe net si dat telefoane. Bine inteles ca nici un site nu era actualizat si nimeni nu avea nimic pe stoc, asta daca macar au raspuns. Alte 2h pierdute ieri si alaltaieri seara sa fac research pe net in functie de ce am gasit pe site-uri. Prostie mai mare nu se poate. Oricum nu e nimic pe stoc. De bagat la cap, mai intai se da telefon sa afli ce e pe stoc. Alte 3h pierdute in trafic ca sa merg in Vitan. Tot nimic. Si asta pentru niste anvelope. Am aflat cu ocazia asta si de minunata lege care aparent ii motiveaza pe romani mai mult decat necesitatea. Deci nu, nu am gasit ce cautam oricat am eliminat din criterii (pana la urma am ajuns sa nu mai am decat unul: sa se potriveasca). Poate daca ar fi fost pentru altceva nu m-as fi suparat atat. Dar masina e unul din lucrurile pe care le folosesc cel mai putin.

In trafic la intoarcere, cu ochii injectati si piciorul incordat pe pedale mi-am inteles furia. Furia de a munci zi dupa zi si apoi de a consuma putinul timp liber fara sa gasesti (consumi) nimic. Nu e pe stoc, nu e, site-ul nu e sincronizat, nu avem, nu exista, nu va trebuie, va sunam noi.

Laptop: am renuntat, de ce sa iau ceva mai prost, asta e perfect. Telefon cu Android: am cautat pe site, am sunat. Sigur, va sunam noi,… am sunat din nou,… va sunam noi, bine, n-am nevoie. Ochelari: nu mai exista rame asa, nu vreti cu fir, am fost in 10 locuri, oricum pe net nu exista nimic. Dar ce, nu pot sa le lipesc pe astea, sunt perfecte.

Inutilitatea muncii si furie. As vrea sa-mi revars furia pe toti ceilalti prosti care stau cu mine in trafic, pe cei care ma injura la telefon si se asteapta dupa aia sa le fac totul pe gratis si pe cei pentru care fac totul pe gratis si totusi ma injura la telefon sau pe cei care traiesc in alta lume si nu o inteleg pe a mea. Ma uit insa in jur si vad aceiasi furie in oamenii de langa, fumand nervosi. Imi dau seama ca n-as face decat sa perpetuez si sa imprastii inca o data si inca o data furia in aceasta societate stricata si gresita asa ca nu pot decat sa respir si sa ma opresc.

In, out. In, out. Ma opresc, afara din lume. Nu mai vreau nimic, nu mai am nevoie de nimic, totul e … perfect. In, out. In, out.

2 Responses

  1. Hai ca trece cu o supa de pui sau o prajitura de casa!
    Ai dreptate, daca lucrurile inca sunt ok, de ce sa iei altele?

  2. Merci :)

Leave a Reply

*