Posts Tagged ‘Bucuresti’

De ce sa nu mergi cu bicicleta prin oras

Cineva mi-a explicat odata o teorie conform careia motivul pentru care nu exista la noi o cultura a bicicletei si nici nu va exista probabil decat in varianta mini este iarna, cele 4-5 luni pe an cand nu se poate merge cu bicicleta, e frig si urat. Nu i-am dat dreptate atunci si i-am adus ca argumente atatea orase nordice cu frig si zapada unde asta nu impiedica mersul cu bicicleta. Ii dau insa dreptate astazi legat de dificultatile mersului cu bicicleta pentru un motiv mult mai simplu: noroiul. Da, din cauza noroiului nu vom avea mai multe biciclete.
De ce se poate ca in atatea orase europene sa mearga biciclete pe frig si ploaie? Pentru ca au o infrastructura, au strazi, trotuare, drumuri pentru biciclete si procedurile pentru a le mentine in stare nominala indiferent de vreme. La noi nu exista strazi, nu exista piste si nici macar trotuare. Exista doar un noroi in diferite stadii de agregare, solid, prafos, lichid. E un efect al starii generale de fapt, lucruri facute pe jumatate, oameni tristi, nepasatori, furiosi. Atata timp cat toata starea asta care ne defineste nu se va schimba nu vor fi nici case ne-portocalizate, nici oameni veseli, nici strazi, infrastructura sau proceduri. Va fi noroi, noroi peste tot. Si nu vor fi oameni pe biciclete.

Asta nu inseamna ca motivele de a merge cu bicicleta sunt mai putin valabile. Inseamna doar ca alegerea nu va fi usoara pentru cel care se suie pe bicicleta sa mearga prin noroi. Ar face-o cred, mai degraba daca activitatea asta ar deveni un simbol, o fitza. Atunci da, imi imaginez ca ar merge prin noroi, ca sa fie mai smecher, pe o bicicleta argintie de X000EUR.

Toamna cu pisic

In sfarsit am cunoscut si eu niste vecini fara probleme

IMG_0290 * 1600 x 1200 * (815KB) IMG_0316 * 1600 x 1200 * (958KB) IMG_0296 * 1200 x 1600 * (1.15MB) IMG_0300 * 1600 x 1200 * (781KB)

O zi cu bicicleta in oras

In spiritul evenimentului din 22 septembrie m-am hotarat sa punctez o zi (ziua de ieri) de mers cu bicicleta prin oras.

Ora Activitate Unde Echipament
08:00 Intalnire Zona Colentina Camasa si costum
11:30 Administrativ Izvor Casual
12:00 Diverse Ateneu Casual
12:30 Administrativ Zona Unirii Casual
12:45 Administrativ Izvor Casual
13:30 Piata Gara de nord Casual
20:30 Urgenta Academia Militara Casual office, laptop, lumini

Total: 36 km.
Energie consumata: tarta cu afine 100% oil free

(nota: poza cu costumul e un pic mai veche dar pe acelasi traseu)

22 septembrie 2008: ZiuaFaraMasini

Primele poze de la eveniment.

22 septembrie 2008: ZiuaFaraMasini

Caldura mare

Pedalez, la 15 cm deasupra asfaltului simt cum picioarele se afunda intr-o unda de caldura dogoritoare. Pielea se umfla, sandalele sunt neincapatoare. Pedalez, un moment de racoare, o adiere si pe urma din nou aburulul cald, innabusitor.

Praf, tin gura inchisa, incerc sa respir pe nas. E prea cald, simt ca nu am aer. Cu toata puterea trag aer in plamani pe nas. O dara de foc, praf incins. O simt pe nari, in gat, in plamani.

Complet uscat, simt ca ma sufoc. Deschid larg gura sa trag aer mai mult, sa compensez lipsa. Un gust amar, incins ma paralizeaza pentru o clipa. Trag din nou aer pe nas, dara de foc e rosie inchisa.

E prea cald, ma scufund in aburul greu, uscat si prafos al soselei. Praful se amesteca cu benzina arsa si miros de asfalt. Simt aerul dogoritor cum ma vlaguieste.

Pedalez inca un pic pentru un pic de curent. Par blocat, incremenit in propria sudoare pe asfaltul incins.

Acomodare

Dezorientat, cu camasa, pe bicicleta. In jur masini alearga in toate partile, drumul e rupt. Praf, mizerie, urletele de jur imprejur. Sunt claxonat, injurat. Ajuns in piata incerc sa cumpar piersici insa toti tipa, nu vor aleg piersicile, CE? SUNT EI PROSTI? Ametit imi dau seama ca n-am ce manca, ca trebuie sa-mi fac ceva. Nu mai sunt japonezi, chinezi, libanezi, arabi. Imi iau o saorma.
Respir, imi aduc aminte, ieri eram la Paris, parca a fost mai greu de data asta.

Preconceptii #2

Ma gandeam zilele astea apropo de preconceptiile legate de mersul cu bicicleta si mi-am dat deodata seama ca ignor niste chestii evidente. De ce sa te asculte romanul cand ii zici ca bicicleta e economica, ca bicicleta e sanatoasa, ca bicicleta e ecologica cand pe el nu-l preocupa niciodata aceste probleme. Am vazut acum cateva zile un reportaj in care prezentau statistic criteriile de alegere a unei masini noi. Primele doua erau marca si culoarea, ultimele doua erau consumul si siguranta. Asa ca ar trebui sa zic o singura chestie: “bicicleta e tare/cool, esti tare/cool daca mergi cu bicicleta”. Cea mai mare prejudecata despre mersul cu bicicleta este: “bicicleta nu e tare/cool/smechera”. Poate ar trebui sa lucram si din partea asta.

Critical mass riding

Bucharest critical mass riding

Photos

iun_2008 * (33 Slides) mai_2008 * (31 Slides) apr_2008 * (27 Slides) mar_2008 * (16 Slides) sep_2007 * (14 Slides) aug_2007 * (35 Slides) iul_2007 * (30 Slides) (more…)

… cu bicicleta

Cu bicleta prin oras

De ce … cu cursiera?

Scriam acum cateva saptamani despre mersul cu bicicleta prin Bucuresti. Cursiera pe de alta parte e un capitol total separat si particular.

Pentru cei care n-au mers niciodata cu cursiera este putin greu de inteles de ce s-ar aventura cineva pe o bicicleta cu niste roti super subtiri prin praful si aglomeratia de pe un drum national. Adevarul insa este ca o data ce ai mers cu cursiera senzatia de viteza, libertate, autonomie iti vor ramane tot timpul in minte. Intr-un fel e o senzatie mult mai apropiata de zbor comparata cu orice alt tip de bicicleta.

Problema apare atunci traiesti in Bucuresti si ai vrea sa mergi cu cursiera un pic, un pic in fiecare zi de exemplu, un pic in fiecare weekend, atunci cand nu vrei/sau nu poti sa aloci mai mult de jumatate de zi in weekend pentru asta. Atunci vei remarca ca orasul e inconjurat de un purgatoriu de mizerie, drumuri prafuite si super aglomerate. Vei remarca ca in orice directie trebuie sa mergi cel putin 30 de km pana ajungi la un pic de verdeata. Si ajuns acolo trebuie sa te intorci pentru ca lucrezi pana la 19:00, se intuneca la 21:00 (in cel mai bun caz) si-ti ia o ora dus si o ora intors.

Si poate asta ti se pare ok daca nu ai fost prin alte locuri unde oameni la 40 – 60 ani isi iau cursiera sambata de dimineata, si mergand pe un drum perfect asfaltat, printre paduri sau parcuri special amenajate, isi petrec jumate din zi respirand aer curat si facand miscare. Eu pe de alta parte de fiecare data cand ies, reusesc sa inghit atata praf, sa ma las complesit de atatea masini si mizerie incat mersul cu cursiera a devenit una din activitatile care ma face sa urasc ca traiesc aici aproape la fel de mult ca statul la cozi.

Si totusi de fiecare data o iau de la capat, pentru un pic de zbor prin noroi si fum de esapament iar o data sau de doua ori pe an poate reusesc sa ies un pic mai departe, departe de purgatoriul din Bucuresti si atunci nu mai gasesc nici un motiv sa ma intorc.