Posts Tagged ‘trivia’

Lucruri aproape imposibile

Astazi dupa o saptamana franta, cu nori in cap si deasupra capului am zis ca poate mai e deschis la piscina la Dinamo. O idee excelenta. Chiar daca era intuneric si piscina luminata cu doar 2 becuri in piscina erau doar 2 oameni asa ca am avut o piscina doar pentru mine. Fara sarituri, inghesuiala, galagie. Liniste si apa. Ireal pentru Bucuresti. Doar pentru 50 minute. De luni se inchide.

Piscina Dinamo

Piscina Dinamo

[Poza e facuta duminica, apa calda, piscina goala. Imediat dupa ce am plecat, s-a inchis definitiv pentru anul asta.]

Zapada

Zapada in parc

Zapada in parc

(more…)

Sufletul comertului

Orez reiesit din pachet

Orez reiesit din pachet

Eu din reclama asta inteleg ca tot orezul ala “reiesit din pachet” care s-a scurt prin magazin sau depozit l-au strans frumos cu maturica si l-au dat la oferta. In plus au mai pus si un 3+1 gratuit, adica la trei maturici iti mai dau una. Afisul asta e plin de mesaje ascunse: 3+1, doar un 1kg, reiesit din pachet. Intelege cineva ceva?

Obosite si amestecate

De 2 saptamani muncesc incontinuu. De la un moment incolo oboseala depaseste mintea, ratiunea si raman cuprins intr-o frenezie a muncii. Uneori m-as opri si as manca dar debug-ul pentru mancare functioneaza, reusesc sa rationez ca de fapt nu mi-e foame ci sunt doar prea obosit si ma apuc din nou de lucru.

Marti a trebuit sa scot niste bani de la bancomat. Ieri seara mi-am dat seama ca probabil am uitat cardul in bancomat (imi plac bancomantele care te pun sa iei cardul inainte sa-ti dea banii). Am verificat contul si nu era nimic luat. Azi de dimineata m-am dus la banca si am intrebat daca mi-a gasit cineva cardul. In mod foarte norocos il gasisera chiar cei din banca. Asta sigur mi-a crescut cu un punct ratingul de norocos. Ceva cu totul neobisnuit. M-am hotarat ca asta merita sa ignor oboseala. Cand m-am intors acasa incepusera sa-mi sape din nou strada deabia asfaltata.

Singura amintire a zilelor astora e noroiul continuu. Intr-o seara aveam ochelarii complet aburiti si mergeam din inertie ca printr-o ploaie de noroi aruncat de roata din fata. Ma gandeam ca noroiul defineste gradul nostru de civilizatie.

Priconuci … Tecuci

Cu priconuci merg pana la Tecuci

(mai mult despre starea cu priconuci aici)

Pana la Tecuci n-am ajuns, dar am ajuns la Galati unde n-am facut nimic. In total: 9h de condus (incluzand aglomeratia de la intoarcere), 2h de asteptat, 10 min de audienta. La intoarcere s-au treminat priconucile si mi-a ramas doar gustul coclit al problemele administrative romanesti. Din fericire a fost super soare, mi-a trecut tot, si n-am uitat sa iau urechi de lemn de la intrarea din oras. Nu mi-a iesit nici o poza dar copiind pozele am gasit un apus de acum cateva zile la Eroilor.

Apus de noiembrie

Apus de noiembrie

Coada de pisica

Azi la telefon:

….

Eu: da, trimite-mi te rog un email la len at len punct ro si iti raspund imediat

I: “at” asta e coada de pisica?

Eu: ?!ZA!#!

Eu: coada de maimuta vrei sa zici

I: ce maimuta?

Eu: ?!Z@!#!

No comment.

Stressed?

Are you stressed? The solution is so simple, spell it in reverse to find the solution. You need some desserts :)

via rodiq

Trivia 21.03.2008 – defulare

De fiecare data cand incerc sa-mi caut/cumpar pantofi/bocanci/sandale scenariul e exact la fel.

Primul magazin: intru optimist, studiez un pic, aleg pe cel mai usor, uni si clasic.

– Aveti 46?

– NU!

Aleg urmatorul, mai putin usor, uni si clasic

– Aveti 46?

– NU!

– Aveti ceva 46?

– NU!

Al doilea magazin:

– Aveti ceva 46?

– NU!

Al treilea magazin:

– Aveti ceva 46?

– Da.

Si mi se arata unul rosu cu dungi verzi sau galbene.

– Multumesc, la circ ma duc maine.

Asta a fost cautarea de pantofi pentru primavara asta, raman la bocanci pana ajung undeva (sau altundeva) unde intru in primul C&A si-mi iau 3 perechi usoare, uni si clasice.

The mountain of papers

I was climbing on a mountain and the goal was in sight. I had found the trail leading to the top and I was trying to follow it step by step. Yet in a moment the sky got dark and it started to rain with contracts, procurements, legal binding documents, obligations, partners, missing partners. So on my trail to find a home I found my other life problems in the life of some other people. It’s an avalanche of papers which has hit me from all sides. And I try to run, with my wet feet in the wet shoes stepping in the pool of muddy water in front of the 3rd building searching for information. And deceived I see another clerk which repeats the same story which has nothing to do with my problems. The coming and going from office to office leaves me empty inside and full of anger and hunger. It’s pointless and I make a pause trying to find the lost sight of a dream on the top of the mountains of papers while standing wet in the hail of documents, cutting, smashing papers.