Posts Tagged ‘unimaginable’

I’m an alien, a poor alien

Do you have in mind the image of the movie where the alien from a distant planet arrives on Earth and does not seem to make head or tail of the earth-people? Well, on many occasions I feel very much like this generic alien type. I try to understand people and places and their logic eludes me. (more…)

Cat costa?

De prea multe ori intrebarea care mi se pune legat de orice discutie legata de bicicleta e “Cat costa?”. Si tot de cele mai multe ori e prima si singura intrebare. Ceva eu nu inteleg legat de intrebarea asta. Sa zicem ca vad la cineva un lucru nou. Sunt poate zeci de alte intrebari care mi-ar veni in cap legate de lucrul ala: “La ce foloseste?”, “Mi-ar folosi si mie?”, “Care sunt functionalitatile, clasificarile, atributele?”. Probabil ca de cele mai multe ori n-as ajunge niciodata la intrebarea “Cat costa?” decat in cazul in care mi-as dori sau as avea nevoie de lucrul respectiv. Si atunci probabil as incerca sa aflu “cat costa la furnizor?”, “cine o distribuie?”, “ce producator are pretul cel mai avantajos comparat cu functionalitatile, clasificarile, atributele?” etc. Particularizate in contextul bicicletei m-as gandi la cel putin 2-3 intrebari: “Cat de repede mergi cu ea?”, “Cum e sa mergi prin oras cu bicicleta?”, “Unde o depozitezi?”, “Cat e de grea?”. Asa ca am doar doua ipoteze legate de cei care ma intreaba “Cat costa?”. Fie singurul criteriu de evaluare a oricarui lucru pentru ei e “cat costa”. Fie, unul din primele criterii de evaluare a mea, e prin “cat costa” lucrurile pe care le am. Din pacate asta zice lucruri destul de neplacute, pentru mine, despre cei care intreaba, din prima si fara alta observatie, “cat costa” un lucru oarecare.

P.S. nu ma refer in nici un caz aici la cei care stiu ceva despre biciclete (sau despre subiectul in discutie in general) si pentru care “cat costa” poate sa insemne ceva. Ma refer la: baietii de la spalatorie, la omul de pe DN langa care m-am oprit sa fac o pauza sau la taximetristul care dupa ce m-a injurat si depasit s-a gandit sa stam un pic de vorba si in general la oamenii care ma vad pe bicicleta, intra in vorba despre biciclete, dar prima intrebare pe care o pun, despre un subiect complet nou, este asta.

S-a furat

S-a furat

S-a furat

S-a furat bicla: cadru Magellan Polaris 14”, alb-albastru, echipata deore.

Umilinta. Plata impozitelor

image

Operatiunea “Masina de Gunoi”

Ieri seara ajuns acasa, frant, rupt un vecin ma prinde chiar inainte sa intru in casa: “Domnul Len, sa nu uitati sa dati masina mai aproape, maine vine masina de gunoi”. Va puteti asadar intreba oare de ce am pus masina atat de prost incat sa nu poata sa treaca masina de gunoi. Dar iata ca pe strada mea, o strada mica, ingusta, cu sens unic si atat de prost accesibila incat total inutila pentru oricine altcineva care nu sta pe ea au inceput de cateva saptamani sa se ridice masini si sa se dea amenzi. Motivul? Nu sunt parcate regulamentar pentru ca nu ramane 1m de trecere pentru pietoni. Nu stiu care pietoni imaginari isi doresc sa iasa la plimbare pe trotuarele ample ale strazii mele dar iata-ne toti ajunsi in dilema urmatoare: sa luam amenda si sa ne riscam sa ni se ridice masina sau sa lasam 1m pe trotuar astfel incat sa nu mai poata trece nici o masina pe strada. Asa ca iata toata lumea a mutat masinile lasand cam 80cm pe trotuar astfel incat cu multa maiestrie mai poate trece o masina printre ele. Acum strada e pustie, nimeni nu risca sa bage masina si sa ramana blocat si nu e de dorit sa faci o comanda de mobila la IKEA. Dar joi de dimineata, sau miercuri seara in cazul meu, toata lumea muta masinile la loc, ca sa treaca masina de gunoi. Si la 8 fix, dupa ce a trecut, le muta iar in pozitii acrobatice si departate de ziduri cu riscul sa le gasesca lovite si zgariate. Si iata ca am ajuns sa mut masina de mult mai multe ori decat o faceam intr-o saptamana :)

Oare ce-o sa mai ramana peste cateva zile?

Case care plang?

Case care plang?

No comment

Asigurari ASTRA

Asigurari ASTRA

(more…)

Dupa ploaie

Dupa ploaie, in gradina se arata un melc. Tacticos traverseaza lunga poteca de asfalt. Il insotesc cateva momente.

Un melc, dupa ploaie

Un melc, dupa ploaie

Din pacate, la capatul calatoriei il asteapta vecina care uraste orice vietate ce i-ar putea ataca pretiosii trandafiri. Din melc ramane doar o gramajoara peste care vecina a turnat sare.

Oare de ce nu am luat melcul sa-l duc departe?

Ingradiri

Ma minuneaza scarbeste uneori capacitatea noastra, ca neam, de a crea ingradiri. Stiti cladirile noi, de sticla, cu 4 usi din care 3 legate bine cu lanturi? Ratacesti pe coridoare cautand singura usa deschisa, care are bineinteles card si paznic cu card care deschide. Parca asa ne simtim bine. Pana nu cream reguli absurde si prostesti pe care oricum nu le respecta nimeni pana la urma. Dar intre timp incercam, limitam, cream frustrari. Cam asa si azi, mergand la bazinul pe care l-am laudat cu putin timp in urma am reusit sa plec fara sa-mi fac un nou abonament. N-o sa inteleg niciodata capacitatea romanilor de a complica inutil orice lucru, de la o noua cladire pentru primarie pana la abonamentul la un bazin. Lipseste cu desavarsire conceptul de relaxare. Daca e vorba de o activitate sportiva, fie bazin sau mers cu bicicleta ar tb sa te astepti ca cei care vin acolo, macar o parte cel putin, vin pt relaxare, nu sa se antreneze sau sa respecte reguli stupide. Daca aspectul de relaxare dispare, scopul activitatii dispare.

Furie

3h de cautat pe net si dat telefoane. Bine inteles ca nici un site nu era actualizat si nimeni nu avea nimic pe stoc, asta daca macar au raspuns. Alte 2h pierdute ieri si alaltaieri seara sa fac research pe net in functie de ce am gasit pe site-uri. Prostie mai mare nu se poate. Oricum nu e nimic pe stoc. De bagat la cap, mai intai se da telefon sa afli ce e pe stoc. Alte 3h pierdute in trafic ca sa merg in Vitan. Tot nimic. Si asta pentru niste anvelope. Am aflat cu ocazia asta si de minunata lege care aparent ii motiveaza pe romani mai mult decat necesitatea. Deci nu, nu am gasit ce cautam oricat am eliminat din criterii (pana la urma am ajuns sa nu mai am decat unul: sa se potriveasca). Poate daca ar fi fost pentru altceva nu m-as fi suparat atat. Dar masina e unul din lucrurile pe care le folosesc cel mai putin.

In trafic la intoarcere, cu ochii injectati si piciorul incordat pe pedale mi-am inteles furia. Furia de a munci zi dupa zi si apoi de a consuma putinul timp liber fara sa gasesti (consumi) nimic. Nu e pe stoc, nu e, site-ul nu e sincronizat, nu avem, nu exista, nu va trebuie, va sunam noi.

Laptop: am renuntat, de ce sa iau ceva mai prost, asta e perfect. Telefon cu Android: am cautat pe site, am sunat. Sigur, va sunam noi,… am sunat din nou,… va sunam noi, bine, n-am nevoie. Ochelari: nu mai exista rame asa, nu vreti cu fir, am fost in 10 locuri, oricum pe net nu exista nimic. Dar ce, nu pot sa le lipesc pe astea, sunt perfecte.

Inutilitatea muncii si furie. As vrea sa-mi revars furia pe toti ceilalti prosti care stau cu mine in trafic, pe cei care ma injura la telefon si se asteapta dupa aia sa le fac totul pe gratis si pe cei pentru care fac totul pe gratis si totusi ma injura la telefon sau pe cei care traiesc in alta lume si nu o inteleg pe a mea. Ma uit insa in jur si vad aceiasi furie in oamenii de langa, fumand nervosi. Imi dau seama ca n-as face decat sa perpetuez si sa imprastii inca o data si inca o data furia in aceasta societate stricata si gresita asa ca nu pot decat sa respir si sa ma opresc.

In, out. In, out. Ma opresc, afara din lume. Nu mai vreau nimic, nu mai am nevoie de nimic, totul e … perfect. In, out. In, out.